3 intrări

13 definiții

dezmețire sf vz dezamețire

dezmețít, ~ă a vz dezamețit

DEZMEȚÍ, dezmețesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) dezmetici. – Pref. dez- + [a]meți.

DEZMEȚÍ, dezmețesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) dezmetici. – Dez- + [a]meți.

DEZMEȚÍ, dezmețesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se dezmetici. Ivan atunci, cuprins de fiori, pe loc s-a dezmețit. CREANGĂ, P. 300. Soborul, după ce se mai dezmeți, izbucni cu strășnicie. NEGRUZZI, S. I 228.

dezmețí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmețésc, imperf. 3 sg. dezmețeá; conj. prez. 3 dezmețeáscă

dezmețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmețésc, imperf. 3 sg. dezmețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmețeáscă

DEZMEȚÍ vb. v. dezmetici, reculege, regăsi, reveni, trezi.

A se dezmeți ≠ a se îmbăta

desmețì v. a trezi din amețeală: ca din vis se desmeția AL.

dezmețésc v. tr. (d. amețesc). Trezesc din amețeală. V. refl. Mă trezesc din amețeală. – Și dezmeticesc (supt infl. luĭ bezmeticesc), care, odinioară, ca v. refl., însemna „devin bezmetic, dezmetic”, ĭar azĭ numaĭ „mă dezmețesc”.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dezmeți vb. v. DEZMETICI. RECULEGE. REGĂSI. REVENI. TREZI.

Intrare: dezmeți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmeți
  • dezmețire
  • dezmețit
  • dezmețitu‑
  • dezmețind
  • dezmețindu‑
singular plural
  • dezmețește
  • dezmețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmețesc
(să)
  • dezmețesc
  • dezmețeam
  • dezmeții
  • dezmețisem
a II-a (tu)
  • dezmețești
(să)
  • dezmețești
  • dezmețeai
  • dezmețiși
  • dezmețiseși
a III-a (el, ea)
  • dezmețește
(să)
  • dezmețească
  • dezmețea
  • dezmeți
  • dezmețise
plural I (noi)
  • dezmețim
(să)
  • dezmețim
  • dezmețeam
  • dezmețirăm
  • dezmețiserăm
  • dezmețisem
a II-a (voi)
  • dezmețiți
(să)
  • dezmețiți
  • dezmețeați
  • dezmețirăți
  • dezmețiserăți
  • dezmețiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmețesc
(să)
  • dezmețească
  • dezmețeau
  • dezmeți
  • dezmețiseră
Intrare: dezmețit
dezmețit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezmețit
  • dezmețitul
  • dezmețitu‑
  • dezmeți
  • dezmețita
plural
  • dezmețiți
  • dezmețiții
  • dezmețite
  • dezmețitele
genitiv-dativ singular
  • dezmețit
  • dezmețitului
  • dezmețite
  • dezmețitei
plural
  • dezmețiți
  • dezmețiților
  • dezmețite
  • dezmețitelor
vocativ singular
plural
dezmețire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezmețire
  • dezmețirea
plural
  • dezmețiri
  • dezmețirile
genitiv-dativ singular
  • dezmețiri
  • dezmețirii
plural
  • dezmețiri
  • dezmețirilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezmețire
dezmețire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)