3 intrări

13 definiții

dezmețíre sf vz dezamețire

dezmețít, ~ă a vz dezamețit

DEZMEȚÍ, dezmețesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) dezmetici. – Pref. dez- + [a]meți.

DEZMEȚÍ, dezmețesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) dezmetici. – Dez- + [a]meți.

DEZMEȚÍ, dezmețesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se dezmetici. Ivan atunci, cuprins de fiori, pe loc s-a dezmețit. CREANGĂ, P. 300. Soborul, după ce se mai dezmeți, izbucni cu strășnicie. NEGRUZZI, S. I 228.

dezmețí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmețésc, imperf. 3 sg. dezmețeá; conj. prez. 3 dezmețeáscă

dezmețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmețésc, imperf. 3 sg. dezmețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmețeáscă

DEZMEȚÍ vb. v. dezmetici, reculege, regăsi, reveni, trezi.

A se dezmeți ≠ a se îmbăta

desmețì v. a trezi din amețeală: ca din vis se desmeția AL.

dezmețésc v. tr. (d. amețesc). Trezesc din amețeală. V. refl. Mă trezesc din amețeală. – Și dezmeticesc (supt infl. luĭ bezmeticesc), care, odinioară, ca v. refl., însemna „devin bezmetic, dezmetic”, ĭar azĭ numaĭ „mă dezmețesc”.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dezmețí vb. v. DEZMETICI. RECULEGE. REGĂSI. REVENI. TREZI.

Intrare: dezmeți
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezmeți dezmețire dezmețit dezmețind singular plural
dezmețește dezmețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezmețesc (să) dezmețesc dezmețeam dezmeții dezmețisem
a II-a (tu) dezmețești (să) dezmețești dezmețeai dezmețiși dezmețiseși
a III-a (el, ea) dezmețește (să) dezmețească dezmețea dezmeți dezmețise
plural I (noi) dezmețim (să) dezmețim dezmețeam dezmețirăm dezmețiserăm, dezmețisem*
a II-a (voi) dezmețiți (să) dezmețiți dezmețeați dezmețirăți dezmețiserăți, dezmețiseți*
a III-a (ei, ele) dezmețesc (să) dezmețească dezmețeau dezmeți dezmețiseră
Intrare: dezmețit
dezmețit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezmețit dezmețitul dezmeți dezmețita
plural dezmețiți dezmețiții dezmețite dezmețitele
genitiv-dativ singular dezmețit dezmețitului dezmețite dezmețitei
plural dezmețiți dezmețiților dezmețite dezmețitelor
vocativ singular
plural
dezmețire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezmețire dezmețirea
plural dezmețiri dezmețirile
genitiv-dativ singular dezmețiri dezmețirii
plural dezmețiri dezmețirilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezmețire
dezmețire
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)