2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezmețire sf vz dezamețire

DEZMEȚÍ, dezmețesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) dezmetici. – Pref. dez- + [a]meți.

dezamețire sf [At: POLIZU / V: (reg) dezm~ / S și: (înv) desa~ / Pl: ~ri / E: dezameți] (Înv) Dezmeticire.

DEZMEȚÍ, dezmețesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) dezmetici. – Dez- + [a]meți.

DEZMEȚÍ, dezmețesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se dezmetici. Ivan atunci, cuprins de fiori, pe loc s-a dezmețit. CREANGĂ, P. 300. Soborul, după ce se mai dezmeți, izbucni cu strășnicie. NEGRUZZI, S. I 228.

desmețì v. a trezi din amețeală: ca din vis se desmeția AL.

dezmețésc v. tr. (d. amețesc). Trezesc din amețeală. V. refl. Mă trezesc din amețeală. – Și dezmeticesc (supt infl. luĭ bezmeticesc), care, odinioară, ca v. refl., însemna „devin bezmetic, dezmetic”, ĭar azĭ numaĭ „mă dezmețesc”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezmețí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmețésc, imperf. 3 sg. dezmețeá; conj. prez. 3 dezmețeáscă

dezamețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezamețésc, 3 sg. și pl. dezamețeáscă

dezmețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmețésc, imperf. 3 sg. dezmețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmețeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZMEȚÍ vb. v. dezmetici, reculege, regăsi, reveni, trezi.

dezmeți vb. v. DEZMETICI. RECULEGE. REGĂSI. REVENI. TREZI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dezamețí, dezamețésc, vb. IV (înv.) a (se) trezi din amețeală; a-și reveni.

Intrare: dezamețire
dezamețire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezamețire
  • dezamețirea
plural
  • dezamețiri
  • dezamețirile
genitiv-dativ singular
  • dezamețiri
  • dezamețirii
plural
  • dezamețiri
  • dezamețirilor
vocativ singular
plural
dezmețire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezmețire
  • dezmețirea
plural
  • dezmețiri
  • dezmețirile
genitiv-dativ singular
  • dezmețiri
  • dezmețirii
plural
  • dezmețiri
  • dezmețirilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezmeți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmeți
  • dezmețire
  • dezmețit
  • dezmețitu‑
  • dezmețind
  • dezmețindu‑
singular plural
  • dezmețește
  • dezmețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmețesc
(să)
  • dezmețesc
  • dezmețeam
  • dezmeții
  • dezmețisem
a II-a (tu)
  • dezmețești
(să)
  • dezmețești
  • dezmețeai
  • dezmețiși
  • dezmețiseși
a III-a (el, ea)
  • dezmețește
(să)
  • dezmețească
  • dezmețea
  • dezmeți
  • dezmețise
plural I (noi)
  • dezmețim
(să)
  • dezmețim
  • dezmețeam
  • dezmețirăm
  • dezmețiserăm
  • dezmețisem
a II-a (voi)
  • dezmețiți
(să)
  • dezmețiți
  • dezmețeați
  • dezmețirăți
  • dezmețiserăți
  • dezmețiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmețesc
(să)
  • dezmețească
  • dezmețeau
  • dezmeți
  • dezmețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezmeți

etimologie:

  • Prefix dez- + [a]meți.
    surse: DEX '09