2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZINTERESÁT, -Ă, dezinterersați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu are în vedere interesul, folosul personal, care nu caută un câștig pentru sine. – V. dezinteresa. Cf. fr. désintéressé.

DEZINTERESÁT, -Ă, dezinterersați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu are în vedere interesul, folosul personal, care nu caută un câștig pentru sine. – V. dezinteresa. Cf. fr. désintéressé.

dezinteresat, ~ă a [At: AR (1837), 374 ⅟34 / S și: (înv) desi~ / Pl: ~ați, ~e / E: fr désintéressé, cf dezinteresat] 1 (D. oameni sau acțiuni, manifestări etc. ale lor) Care nu pune pe primul plan propriile interese Si: altruist, detașat, generos, imparțial, obiectiv. 2 (D. oameni) Care manifestă dezinteres pentru cineva sau ceva Si: nepăsător, indiferent.

DEZINTERESÁT, -Ă, dezinteresați, -te, adj. Care nu are în vedere interesul personal, care nu urmărește un folos personal, care nu caută un cîștig. Domnia-sa se crede, în chip dezinteresat, fericit de buna legătură dintre ei. SADOVEANU, Z. C. 279. Nu e însă fără valoare omagierea dezinteresată Pe care voi aduce-o. CAMIL PETRESCU, T. III 370. ◊ (Adverbial) Aș fi curios să cunosc viața d-nei Timotin, să văd dacă diagnoza mea, pusă dezinteresat, este adevărată. IBRĂILEANU, A. 132.

DEZINTERESÁT, -Ă adj. (și adv.) Care nu face (ceva) din interes; făcut fără interes personal. [< dezinteresa].

DEZINTERESÁT ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care nu urmărește nici un interes sau un folos personal. /v. a se dezinteresa

dezinteresat a. 1. care nu lucrează din interes; 2. care nu-i dictat de interes: acțiune dezinteresată.

* dezinteresát, -ă adj. Care nu e interesat într’o afacere: om dezinteresat. Care un e dictat de interes: acțiune dezinteresată. Adv. În mod dezinteresat.

DEZINTERESÁ, dezinteresez, vb. I. Refl. A nu manifesta niciun interes pentru cineva sau ceva, a nu-i păsa, a nu se (mai) îngriji de cineva sau de ceva. – Din fr. désintéresser.

dezinteresa [At: NEGULICI, E. I, 94/18 / S și: (înv) desi~ / Pzi: ~sez / E: fr désintéresser] 1 vt (Înv) A pierde interesul pentru ceva. 2 vr (Udp „de”) A manifesta indiferență față de o anumită problemă Si: a nu se preocupa, a nu se îngriji. 3 vt (Înv; c.i. persoane) A elimina dintr-o afacere, acordând o despăgubire pentru pierderea suferită.

DEZINTERESÁ, dezinteresez, vb. I. Refl. A nu manifesta nici un interes pentru cineva sau ceva, a nu-i păsa, a nu se (mai) îngriji de cineva sau de ceva. – Din fr. désintéresser.

DEZINTERESÁ, dezinteresez, vb. I. Refl. A nu avea interes (pentru cineva sau ceva), a nu-i păsa, a nu se mai îngriji (de cineva sau de ceva). Directorul ridică din umeri dezinteresîndu-se disprețuitor. CAMIL PETRESCU, T. I 434.

DEZINTERESÁ vb. I. refl. A-i lipsi cuiva interesul (pentru cineva sau ceva); a nu se ocupa de ceva. [Cf. fr. désintéresser].

DEZINTERESÁ vb. refl. a-i lipsi cuiva interesul pentru cineva sau ceva; a nu se ocupa de... (< fr. désintéresser)

A SE DEZINTERESÁ mă ~éz intranz. A manifesta dezinteres; a vădi lipsă de interes. /<fr. désintéresser

dezinteresà v. 1. a exclude dela interes prin îndemnizare: a dezinteresa pe un creditor; 2. a se lepăda de propriile sale interese.

* dezintereséz v. tr. (fr. désintéresser). Fac să peardă interesu: a dezinteresa lumea de o afacere. V. refl. Nu mă interesez, mi-e indiferent: a se dezinteresa de părerea vulguluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezinteresát adj. m., pl. dezinteresáți; f. sg. dezinteresátă, pl. dezinteresáte

!dezinteresá (a se ~) (de-zin-/dez-in-) vb. refl., ind. prez. 3 se dezintereseáză

dezinteresá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezintereséz, 3 sg. și pl. dezintereseáză

arată toate definițiile

Intrare: dezinteresat
dezinteresat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezinteresat
  • dezinteresatul
  • dezinteresatu‑
  • dezinteresa
  • dezinteresata
plural
  • dezinteresați
  • dezinteresații
  • dezinteresate
  • dezinteresatele
genitiv-dativ singular
  • dezinteresat
  • dezinteresatului
  • dezinteresate
  • dezinteresatei
plural
  • dezinteresați
  • dezinteresaților
  • dezinteresate
  • dezinteresatelor
vocativ singular
plural
desinteresat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desinteresat
  • desinteresatul
  • desinteresatu‑
  • desinteresa
  • desinteresata
plural
  • desinteresați
  • desinteresații
  • desinteresate
  • desinteresatele
genitiv-dativ singular
  • desinteresat
  • desinteresatului
  • desinteresate
  • desinteresatei
plural
  • desinteresați
  • desinteresaților
  • desinteresate
  • desinteresatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezinteresa
  • silabație: de-zin-, dez-in- info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezinteresa
  • dezinteresare
  • dezinteresat
  • dezinteresatu‑
  • dezinteresând
  • dezinteresându‑
singular plural
  • dezinteresea
  • dezinteresați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezinteresez
(să)
  • dezinteresez
  • dezinteresam
  • dezinteresai
  • dezinteresasem
a II-a (tu)
  • dezinteresezi
(să)
  • dezinteresezi
  • dezinteresai
  • dezinteresași
  • dezinteresaseși
a III-a (el, ea)
  • dezinteresea
(să)
  • dezintereseze
  • dezinteresa
  • dezinteresă
  • dezinteresase
plural I (noi)
  • dezinteresăm
(să)
  • dezinteresăm
  • dezinteresam
  • dezinteresarăm
  • dezinteresaserăm
  • dezinteresasem
a II-a (voi)
  • dezinteresați
(să)
  • dezinteresați
  • dezinteresați
  • dezinteresarăți
  • dezinteresaserăți
  • dezinteresaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezinteresea
(să)
  • dezintereseze
  • dezinteresau
  • dezinteresa
  • dezinteresaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desinteresa
  • desinteresare
  • desinteresat
  • desinteresatu‑
  • desinteresând
  • desinteresându‑
singular plural
  • desinteresea
  • desinteresați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desinteresez
(să)
  • desinteresez
  • desinteresam
  • desinteresai
  • desinteresasem
a II-a (tu)
  • desinteresezi
(să)
  • desinteresezi
  • desinteresai
  • desinteresași
  • desinteresaseși
a III-a (el, ea)
  • desinteresea
(să)
  • desintereseze
  • desinteresa
  • desinteresă
  • desinteresase
plural I (noi)
  • desinteresăm
(să)
  • desinteresăm
  • desinteresam
  • desinteresarăm
  • desinteresaserăm
  • desinteresasem
a II-a (voi)
  • desinteresați
(să)
  • desinteresați
  • desinteresați
  • desinteresarăți
  • desinteresaserăți
  • desinteresaseți
a III-a (ei, ele)
  • desinteresea
(să)
  • desintereseze
  • desinteresau
  • desinteresa
  • desinteresaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezinteresat desinteresat

  • 1. adesea adverbial Care nu are în vedere interesul, folosul personal, care nu caută un câștig pentru sine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: cointeresat interesat attach_file 3 exemple
    exemple
    • Domnia-sa se crede, în chip dezinteresat, fericit de buna legătură dintre ei. SADOVEANU, Z. C. 279.
      surse: DLRLC
    • Nu e însă fără valoare omagierea dezinteresată Pe care voi aduce-o. CAMIL PETRESCU, T. III 370.
      surse: DLRLC
    • Aș fi curios să cunosc viața d-nei Timotin, să văd dacă diagnoza mea, pusă dezinteresat, este adevărată. IBRĂILEANU, A. 132.
      surse: DLRLC

etimologie:

dezinteresa desinteresa

  • 1. A nu manifesta niciun interes pentru cineva sau ceva, a nu-i păsa, a nu se (mai) îngriji de cineva sau de ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC DN antonime: interesa attach_file un exemplu
    exemple
    • Directorul ridică din umeri dezinteresîndu-se disprețuitor. CAMIL PETRESCU, T. I 434.
      surse: DLRLC

etimologie: