2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dezinteresáre sf [At: MOLNAR, I. 349/13 / V: (înv) ~síre (S și: desinteresire) / S și: (înv) desi~ / Pl: ~sắri / E: dezinteresa] 1-2 Dezinteres (1-2). 3 (Înv) Despăgubire acordată unei persoane eliminate dintr-o afacere.

DEZINTERESÁRE, dezinteresări, s. f. Faptul de a se dezinteresa; nepăsare. – V. dezinteresa.

DEZINTERESÁRE, dezinteresări, s. f. Faptul de a se dezinteresa; nepăsare. – V. dezinteresa.

DEZINTERESÁRE s. f. Faptul de a se dezinteresa de cineva sau de ceva; nepăsare; lipsă de interes (personal). Teofil... în dezinteresarea lui pentru orice spectacol al vieții, adormea unde îl prindea vremea. C. PETRESCU, C. V. 291. A plecat, schițîndu-mi o mică teorie asupra curioasei dezinteresări a poeților. VLAHUȚĂ, O. A. 225.

!dezinteresáre (de-zin-/dez-in-) s. f., g.-d. art. dezinteresắrii; pl. dezinteresắri

dezinteresáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezinteresării; pl. dezinteresări

DEZINTERESÁRE s. v. dezinteres.

DEZINTERESÁRE s.f. Faptul de a se dezinteresa; lipsă de interes, nepăsare. [< dezinteresa].

dezinteresare f. calitatea persoanei dezinteresate.

dezinteresá [At: NEGULICI, E. I, 94/18 / S și: (înv) desi~ / Pzi: ~séz / E: fr désintéresser] 1 vt (Înv) A pierde interesul pentru ceva. 2 vr (Udp „de”) A manifesta indiferență față de o anumită problemă Si: a nu se preocupa, a nu se îngriji. 3 vt (Înv; c. i. persoane) A elimina dintr-o afacere, acordând o despăgubire pentru pierderea suferită.

DEZINTERESÁ, dezinteresez, vb. I. Refl. A nu manifesta niciun interes pentru cineva sau ceva, a nu-i păsa, a nu se (mai) îngriji de cineva sau de ceva. – Din fr. désintéresser.

DEZINTERESÁ, dezinteresez, vb. I. Refl. A nu manifesta nici un interes pentru cineva sau ceva, a nu-i păsa, a nu se (mai) îngriji de cineva sau de ceva. – Din fr. désintéresser.

DEZINTERESÁ, dezinteresez, vb. I. Refl. A nu avea interes (pentru cineva sau ceva), a nu-i păsa, a nu se mai îngriji (de cineva sau de ceva). Directorul ridică din umeri dezinteresîndu-se disprețuitor. CAMIL PETRESCU, T. I 434.

!dezinteresá (a se ~) (de-zin-/dez-in-) vb. refl., ind. prez. 3 se dezintereseáză

dezinteresá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezintereséz, 3 sg. și pl. dezintereseáză

A se dezinteresa ≠ a se interesa

DEZINTERESÁ vb. I. refl. A-i lipsi cuiva interesul (pentru cineva sau ceva); a nu se ocupa de ceva. [Cf. fr. désintéresser].

DEZINTERESÁ vb. refl. a-i lipsi cuiva interesul pentru cineva sau ceva; a nu se ocupa de... (< fr. désintéresser)

A SE DEZINTERESÁ mă ~éz intranz. A manifesta dezinteres; a vădi lipsă de interes. /<fr. désintéresser

dezinteresà v. 1. a exclude dela interes prin îndemnizare: a dezinteresa pe un creditor; 2. a se lepăda de propriile sale interese.

Intrare: dezinteresa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezinteresa dezinteresare dezinteresat dezinteresând singular plural
dezinteresea dezinteresați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezinteresez (să) dezinteresez dezinteresam dezinteresai dezinteresasem
a II-a (tu) dezinteresezi (să) dezinteresezi dezinteresai dezinteresași dezinteresaseși
a III-a (el, ea) dezinteresea (să) dezintereseze dezinteresa dezinteresă dezinteresase
plural I (noi) dezinteresăm (să) dezinteresăm dezinteresam dezinteresarăm dezinteresaserăm, dezinteresasem*
a II-a (voi) dezinteresați (să) dezinteresați dezinteresați dezinteresarăți dezinteresaserăți, dezinteresaseți*
a III-a (ei, ele) dezinteresea (să) dezintereseze dezinteresau dezinteresa dezinteresaseră
Intrare: dezinteresare
dezinteresare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezinteresare dezinteresarea
plural dezinteresări dezinteresările
genitiv-dativ singular dezinteresări dezinteresării
plural dezinteresări dezinteresărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)