13 definiții pentru dezintegra


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZINTEGRÁ, dezintegrez, vb. I. Refl. (Despre nucleele atomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; (impr.) a se dezagrega. ◊ Tranz. A dezintegra un nucleu atomic. – Din fr. désintégrer.

DEZINTEGRÁ, dezintegrez, vb. I. Refl. (Despre nucleele atomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; (impr.) a se dezagrega. ◊ Tranz. A dezintegra un nucleu atomic. – Din fr. désintégrer.

dezintegrá [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 329 / S și: (înv) desi~ / Pzi: ~réz / E: fr désintegrer] 1 vr A se desface în părțile consecutive Si: a se dezagrega. 2 vr A se desprinde dintr-un ansamblu Si: a se separa. 3-4 vtr (D. unele elemente radioactive, d. nucleele atomice ale unor elemente sau d. diviziuni ale acestora) A (se) transforma în mod spontan sau artificial în alt element radioactiv, sau în alt nucleu atomic ori într-o diviziune cu o structură diferită Si: (imp) a se dezagrega. 5 vr A-și pierde caracterul inițial. 6 vr A suferi modificări de structură Si: a se altera. 7 vt (Fig) A distruge integritatea unui lucru Si: a ruina.

DEZINTEGRÁ, dezintegrez, vb. I. Refl. (Fiz.; despre nucleul atomic al unui element) A se transforma în nucleul atomic al altui element cu număr atomic mai mic, prin expulzare de particule sau prin rupere în fragmente. ◊ Tranz. În pilele atomice nucleul de uraniu este dezintegrat.

DEZINTEGRÁ vb. I. tr., refl. (Despre nucleul atomic al unui element) A (se) transforma în nucleu atomic al altui element prin expulzare de particule sau prin rupere în fragmente. 2. tr. (Fig.) A distruge integritatea unui lucru; a ruina. [< fr. désintégrer].

DEZINTEGRÁ vb. I. tr., refl. (despre nucleul atomic) a (se) transforma spontan în alte nuclee atomice, prin emiterea de particule sau prin rupere în fragmente. II. tr. (fig.) a distruge integritatea unui lucru. (< fr. désintégrer)

A SE DEZINTEGRÁ se ~eáză intranz. (despre nuclee atomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; a se dezagrega. /<fr. désintégrer

A DEZINTEGRÁ ~éz tranz. A face să se dezintegreze; a dezagrega. /<fr. désintégrer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dezintegrá (a ~) (de-zin-te-gra/dez-in-) vb., ind. prez. 3 dezintegreáză

dezintegrá vb. (sil. -gra; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezintegréz, 3 sg. și pl. dezintegreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZINTEGRÁ vb. a (se) dezagrega. (Un corp care s-a ~.)

DEZINTEGRA vb. a (se) dezagrega. (Un corp care s-a ~.)

Intrare: dezintegra
  • silabație: de-zin-te-gra, dez-in-te-gra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezintegra
  • dezintegrare
  • dezintegrat
  • dezintegratu‑
  • dezintegrând
  • dezintegrându‑
singular plural
  • dezintegrea
  • dezintegrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezintegrez
(să)
  • dezintegrez
  • dezintegram
  • dezintegrai
  • dezintegrasem
a II-a (tu)
  • dezintegrezi
(să)
  • dezintegrezi
  • dezintegrai
  • dezintegrași
  • dezintegraseși
a III-a (el, ea)
  • dezintegrea
(să)
  • dezintegreze
  • dezintegra
  • dezintegră
  • dezintegrase
plural I (noi)
  • dezintegrăm
(să)
  • dezintegrăm
  • dezintegram
  • dezintegrarăm
  • dezintegraserăm
  • dezintegrasem
a II-a (voi)
  • dezintegrați
(să)
  • dezintegrați
  • dezintegrați
  • dezintegrarăți
  • dezintegraserăți
  • dezintegraseți
a III-a (ei, ele)
  • dezintegrea
(să)
  • dezintegreze
  • dezintegrau
  • dezintegra
  • dezintegraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezintegra

etimologie: