2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZGÚST s. n. Aversiune pentru mâncare sau, p. ext., pentru un lucru, o persoană etc.; scârbă, silă. – Pref. dez- + gust (după fr. dégoût).

dezgust sn [At: (a. 1693), ap. TDRG / Pl: ~uri / E: dez- + gust] Aversiune pentru mâncare (sau pentru un lucru, pentru o persoană etc.) Si: scârbă, silă.

DEZGÚST s. n. Aversiune pentru mâncare sau, p. ext., pentru un lucru, o persoană etc.; scârbă, silă. – Dez- + gust (după fr. dégoût).

DEZGÚST s. n. Aversiune pentru mîncare sau, p. ext., pentru un lucru sau o persoană; scîrbă, greață, silă. [În satire] Eminescu nu descrie durerile lui directe, ci dezgustul și nemulțumirea lui despre mediul care-l înconjura. IONESCU-RION, C. 89. Și dezgustul meu din suflet să-l împac prin a mea minte. EMINESCU, O. I 137. ◊ Loc. adv. Cu dezgust = cu scîrbă, în silă. Irina trece pe lîngă el cu dezgust. DAVIDOGLU, M. 19. Horia Țincoca luă nota de pe masă, întinzîndu-i-o și privind-o cu dezgust. C. PETRESCU, A. 388. Împăratul... îi asculta cu dezgust și numai înghițea noduri. CREANGĂ, P. 260.

DEZGÚST s.n. Scârbă, lipsă de gust pentru mâncare; (p. ext.) scârbă, silă (față de cineva, de ceva). [Cf. it. disgusto, fr. dégoût].

DEZGÚST s. n. repulsie față de unele alimente etc.; scârbă, silă. (după fr. dégoût)

DEZGÚST n. Sentiment sau senzație de neplăcere față de ceva sau de cineva; repulsie; silă; aversiune; antipatie; scârbă. /dez- + gust

* 2) dezgúst și -éz, a -á v. tr. (d. a degusta, după fr. dégoûter). Produc dezgust, fac să peardă gustu, pofta, simpatia: purtarea luĭ l-a dezgustat. V. refl. Nu-mĭ maĭ place: m’am dezgustat de carne.

* 1) dezgust n., pl. urĭ. (d. gust, după fr. dégoût). Neplăcere, greață, aversiune: carnea inspiră dezgust.

DEZGUSTÁ, dezgúst, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde gustul, dorința pentru ceva. ♦ Tranz. A provoca, a inspira cuiva dezgust, scârbă, aversiune. – Pref. dez- + gusta (după fr. dégoûter).

dezgustá [At: (a. 1823), ap. TDRG / Pzi: dezgust / E: dez- + gusta (după fr dégouter)] 1-2 vtr A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde gustul, dorința pentru ceva. 3 vt A provoca cuiva dezgust, scârbă, aversiune.

DEZGUSTÁ, dezgúst, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde gustul, dorința pentru ceva. ♦ Tranz. A provoca, a inspira cuiva dezgust, scârbă, aversiune. – Dez- + gusta (după fr. dégoûter).

DEZGUSTÁ, dezgúst, vb. I. Tranz. A face pe cineva să-și piardă gustul (sau plăcerea, pofta, dorința) pentru ceva. L-am dezgustat de logodnă. ALECSANDRI, T. I 212. ♦ A trezi, a provoca, a inspira (cuiva) dezgust, greață, scîrbă, aversiune. O plictisesc ceaiurile, o dezgustă vizitele. C. PETRESCU, C. V. 261.

DEZGUSTÁ vb. I. tr., refl. A-și pierde sau a face să-și piardă gustul, pofta de ceva, a (se) scârbi. [P.i. dezgúst. / < des- + gusta, după fr. dégoûter].

DEZGUSTÁ vb. tr., refl. a-și pierde, a face să-și piardă gustul, pofta (pentru ceva), a (se) scârbi. (după fr. dégoûter)

A SE DEZGUSTÁ mă dezgúst intranz. A avea dezgust (față de ceva sau de cineva). /dez- + a gusta

A DEZGUSTÁ dezgúst tranz. A face să se dezguste. /dez- + a gusta

desgust n. 1. lipsă de gust; 2. aversiune, repugnanță.

desgustà v. 1. a produce desgust, a însufla greață; 2. a prinde, a simți desgust.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: dezgust
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezgust
  • dezgustul
  • dezgustu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dezgust
  • dezgustului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desgust
  • desgustul
plural
genitiv-dativ singular
  • desgust
  • desgustului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: dezgusta
verb (VT8)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezgusta
  • dezgustare
  • dezgustat
  • dezgustatu‑
  • dezgustând
  • dezgustându‑
singular plural
  • dezgustă
  • dezgustați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezgust
(să)
  • dezgust
  • dezgustam
  • dezgustai
  • dezgustasem
a II-a (tu)
  • dezguști
(să)
  • dezguști
  • dezgustai
  • dezgustași
  • dezgustaseși
a III-a (el, ea)
  • dezgustă
(să)
  • dezguste
  • dezgusta
  • dezgustă
  • dezgustase
plural I (noi)
  • dezgustăm
(să)
  • dezgustăm
  • dezgustam
  • dezgustarăm
  • dezgustaserăm
  • dezgustasem
a II-a (voi)
  • dezgustați
(să)
  • dezgustați
  • dezgustați
  • dezgustarăți
  • dezgustaserăți
  • dezgustaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezgustă
(să)
  • dezguste
  • dezgustau
  • dezgusta
  • dezgustaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezgust desgust

  • 1. Aversiune pentru mâncare sau, prin extensiune, pentru un lucru, o persoană etc.
    exemple
    • [În satire] Eminescu nu descrie durerile lui directe, ci dezgustul și nemulțumirea lui despre mediul care-l înconjura. IONESCU-RION, C. 89.
      surse: DLRLC
    • Și dezgustul meu din suflet să-l împac prin a mea minte. EMINESCU, O. I 137.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Cu dezgust = cu scârbă, în silă.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Irina trece pe lîngă el cu dezgust. DAVIDOGLU, M. 19.
        surse: DLRLC
      • Horia Țincoca luă nota de pe masă, întinzîndu-i-o și privind-o cu dezgust. C. PETRESCU, A. 388.
        surse: DLRLC
      • Împăratul... îi asculta cu dezgust și numai înghițea noduri. CREANGĂ, P. 260.
        surse: DLRLC

etimologie:

dezgusta

  • 1. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde gustul, dorința pentru ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: scârbi un exemplu
    exemple
    • L-am dezgustat de logodnă. ALECSANDRI, T. I 212.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A provoca, a inspira cuiva dezgust, scârbă, aversiune.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • O plictisesc ceaiurile, o dezgustă vizitele. C. PETRESCU, C. V. 261.
        surse: DLRLC

etimologie: