2 intrări

19 definiții

dezghiocáre sf [At: DEX / Pl: ~cắri / E: dezghioca] 1 Desfacere și îndepărtare a învelișului anumitor fructe sau legume Si: dezghiocat1 (1). 2 Scoatere a unui fruct din coajă sau a boabelor dintr-o păstaie Si: dezghiocat1 (2). 3 Desfacere a pănușelor sau boabelor de pe știuletele de porumb Si: dezghiocat1 (3).

DEZGHIOCÁRE, dezghiocări, s. f. Acțiunea de a dezghioca; dezghiocat1. – V. dezghioca.

DEZGHIOCÁRE, dezghiocări, s. f. Acțiunea de a dezghioca; dezghiocat1. – V. dezghioca.

DEZGHIOCÁRE, dezghiocări, s. f. Acțiunea de a dezghioca. Dezghiocarea alunelor. – Pronunțat: -ghio-.

!dezghiocáre (-ghi-o-) s. f., g.-d. art. dezghiocắrii; pl. dezghiocắri

dezghiocáre s. f. (sil. -ghio-), g.-d. art. dezghiocării; pl. dezghiocări

DEZGHIOCÁRE s. dezghiocat. (~ porumbului de pe știuleți.)

dezghiocá vt [At: (a. 1600), ap. TDRG / V: (îvr) dojdocá / Pzi: ~ghióc / E: ml *diglubicare] 1 A desface și a îndepărta învelișul anumitor fructe sau legume. 2 A scoate un fruct din coajă sau boabele dintr-o păstaie. 3 A desface pănușile sau boabele de pe știuletele de porumb.

DEZGHIOCÁ, dezghióc, vb. I. Tranz. A deschide, a desface și a îndepărta învelișul anumitor fructe sau legume; a scoate un fruct din coajă sau boabele dintr-o păstaie. ♦ A desface pănușile sau boabele de pe știuletele de porumb. – Cf. g h i o a c ă.

DEZGHIOCÁ, dezghióc, vb. I. Tranz. A deschide, a desface și a îndepărta învelișul anumitor fructe sau legume; a scoate un fruct din coajă sau boabele dintr-o păstaie. ♦ A desface pănușile sau boabele de pe știuletele de porumb. – Lat. *disglubicare.

DEZGHIOCÁ, dezghióc, vb. I. Tranz. (Cu privire la învelișul unor fructe sau legume) A deschide, a desface, a îndepărta pentru a scoate miezul sau boabele din interior. Sabina, nepăsătoare, începu să dezghioace coaja unei castane. C. PETRESCU, C. V. 117. ◊ Refl. Culesul fasolelor se face prin august, cînd aproape toate păstările s-au uscat și cînd unele dintr-însele... încep a se dezghioca sau a se desface singure. PAMFILE, A. R. 185. ♦ (Cu privire la porumb) A desface pănușile sau boabele de pe știulete; a desfăca. Și-mi aduc aminte că odată, noaptea la o clacă de dezghiocat păpușoi, i-am scos Măriucăi un șoarec din sîn. CREANGĂ, A. 63. – Pronunțat: -ghio-.

!dezghiocá (a ~) (-ghi-o-) vb., ind. prez. 3 dezghioácă; conj. prez. 3 dezghioáce

dezghiocá vb. (sil. -ghio-), ind. prez. 1 sg. dezghióc, 3 sg. și pl. dezghioácă; conj. prez. 3 sg. și pl. dezghioáce

DEZGHIOCÁ vb. 1. (înv. și pop.) a smicura, (reg.) a cura, (Mold.) a deciocăla, (prin Transilv.) a deciurica. (A ~ porumbul de pe știuleți.) 2. (prin Olt. și Munt.) a tecui. (A ~ fasolea.) 3. (reg.) a scobi. (A ~ alune.)

A DEZGHIOCÁ dezghióc tranz. 1) (păstăi) A desface pentru a scoate boabele. 2) (prune, caise etc.) A desprinde de pe sâmbure. 3) (știuleți de porumb) A curăța de grăunțe. /<lat. disglubicare

desghiocà v. 1. a curăți de ghioacă, a desface de coaja verde, de teci sau păstăi: clacă de desghiocat păpușoiu CR; 2. fig. a seca de puteri, a bate cumplit.

dezghĭóc, a -á v. tr. (de la găoace, ghioc). Est. Curăț de găoace, de pănușĭ, desfac: el dezghĭoacă, vrea să dezghĭoace popușoĭ. V. dezgheur.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZGHIOCÁRE s. dezghiocat. (~ porumbului de pe știuleți.)

DEZGHIOCÁ vb. 1. (înv. și pop.) a smicura, (reg.) a cura, (Mold.) a deciocăla, (prin Transilv.) a deciurica. (A ~ porumbul de pe știuleți.) 2. (prin Olt. și Munt.) a tecui. (A ~ fasolea.) 3. (reg.) a scobi. (A ~ alune.)

Intrare: dezghioca
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezghioca dezghiocare dezghiocat dezghiocând singular plural
dezghioa dezghiocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezghioc (să) dezghioc dezghiocam dezghiocai dezghiocasem
a II-a (tu) dezghioci (să) dezghioci dezghiocai dezghiocași dezghiocaseși
a III-a (el, ea) dezghioa (să) dezghioace dezghioca dezghiocă dezghiocase
plural I (noi) dezghiocăm (să) dezghiocăm dezghiocam dezghiocarăm dezghiocaserăm, dezghiocasem*
a II-a (voi) dezghiocați (să) dezghiocați dezghiocați dezghiocarăți dezghiocaserăți, dezghiocaseți*
a III-a (ei, ele) dezghioa (să) dezghioace dezghiocau dezghioca dezghiocaseră
Intrare: dezghiocare
dezghiocare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezghiocare dezghiocarea
plural dezghiocări dezghiocările
genitiv-dativ singular dezghiocări dezghiocării
plural dezghiocări dezghiocărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)