DESGHIOCA, DEZGHIOCA, DEJGHIOCA (-ghioc) I. vb. tr. 1 A curăți de păstăi, de teci, de coajă, (fasolea, mazărea, etc.), a desfăca porumb; pasatul... se bate bine în piatră de se deghioacă coaja de pe el (ȘEZ.); la o clacă de desghiocat păpușoi (CRG.) ¶ 2 – DESGHIORA (R.-COD.) ¶ 3 Ⓕ A desface, a desprinde: puterea apei desghiocase hartane mari din pămîntul malurilor (N.-UR.). II. vb. refl. A se desface, a se desprinde carnea de pe oase: fierse carnea cea fragedă bine pînă se desghiocă toată de pe oase (RET.); Ⓕ: capete se rostogoleau, brațe se deschiocau (N.-UR.) [lat. *dĭsglŭbĭcare].