2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dezghețát, ~ă [At: (a. 1788), ap. TDRG / Pl: ~áți, ~e / E: dezgheța] 1 a (D. lichide înghețate) Care a redevenit lichid. 2 a (D. corpuri umede înghețate) Care s-a muiat la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conține). 3-4 a (D. ființe înghețate) Încălzit și dezmorțit. 5-6 a, av (Fig; d. oameni) Isteț. 7-8 (Fig) Priceput.

DEZGHEȚÁT, -Ă, dezghețați, -te, adj. 1. (Despre lichide înghețate) Care a redevenit lichid; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) care s-a muiat la căldură (prin topirea lichidului). ♦ (Despre ființe înghețate) Dezmorțit; încălzit. 2. Fig. (Despre oameni; adesea adverbial) Isteț, vioi, priceput. – V. dezgheța.

DEZGHEȚÁT, -Ă, dezghețați, -te, adj. 1. (Despre lichide înghețate) Care a redevenit lichid; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) care s-a muiat la căldură (prin topirea lichidului). ♦ (Despre ființe înghețate) Dezmorțit; încălzit. 2. Fig. (Despre oameni; adesea adverbial) Isteț, vioi, priceput. – V. dezgheța.

DEZGHEȚÁT, -Ă, dezghețați, -te, adj. 1. (Despre apă și alte lichide înghețate) Transformat din nou în lichid (sub acțiunea căldurii); (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) muiat la căldură. 2. Fig. (Despre oameni) Isteț, vioi, deștept. Îi plăceau băieții dezghețați și iuți, care nu încremenesc pe la răspîntii cu legătura de tîrguieli în mînă. VLAHUȚĂ, O. A. 96. Un copilandru dezghețat și sfătos, de te trăgea inima să stai cu dînsul de vorbă. ISPIRESCU, L. 356. ◊ (Adverbial) Salută cu pălăriuța mică și se prezintă dezghețat. C. PETRESCU, Î. II 168. Haide să vorbim ca prieteni, îi zise Ghiță dezghețat. SLAVICI, O. I 133.

DEZGHEȚÁT adj. v. ager, descurcăreț, deștept, dibaci, inteligent, iscusit, isteț, iute, îndemânatic, întreprinzător, priceput, sprinten, vioi.

Dezghețat ≠ înghețat, rușinos, sfios, timid

dezghețát, -ă adj. Topit, muĭat de căldură: pămînt dezghețat. Fig. Vioĭ, plin de viață: om dezghețat. Adv. Cu foc, cu inimă: a vorbi dezghețat.

dezghețá vr [At: (a. 1620), ap. TDRG / Pzi: dezghéț / E: ml disglaciare] 1 (D. lichide înghețate) A redeveni lichid. 2 (D. corpuri umede înghețate) A se muia la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conțin). 3 (D. ființe înghețate) A se încălzi, dezmorțindu-se. 4 (Fig; d. oameni) A-și pierde sfiala, stângăcia, neîndemânarea.

DEZGHEȚÁ, dezghéț, vb. I. Refl. 1. (Despre lichide înghețate; la pers. 3) A redeveni lichid, a înceta de a mai fi înghețat; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) a se muia la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conțin). ◊ Tranz. Căldura a dezghețat râul. ♦ (Despre ființe înghețate) A se dezmorți; a se încălzi. 2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde sfiala, stângăcia, neîndemânarea; a deveni vioi, îndrăzneț, priceput. – Lat. disglaciare.

DEZGHEȚÁ, dezghéț, vb. I. Refl. 1. (Despre lichide înghețate; la pers. 3) A redeveni lichid, a înceta de a mai fi înghețat; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) a se muia la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conțin). ◊ Tranz. Căldura a dezghețat râul. ♦ (Despre ființe înghețate) A se dezmorți; a se încălzi. 2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde sfiala, stângăcia, neîndemânarea; a deveni vioi, îndrăzneț, priceput. – Lat. disglaciare.

DEZGHEȚÁ, dezghéț, vb. I. Refl. 1. (Despre apă sau alte lichide înghețate) A redeveni lichid, a înceta de a mai fi înghețat; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) a se muia la căldură; (despre oameni) a se dezmorți, a se încălzi. De-o săptămînă cîmpul s-a dezghețat. C. PETRESCU, S. 55. ◊ Tranz. Fig. Ar voi în a lui brațe să o țină-n veci de veci, Dezghețînd cu sărutarea-i raza ochilor ei reci. EMINESCU, O. I 162. (Absol.) Dar lumina dreptății a sporit înmiit Și sporește într-una și trezește la viață, Și oriunde pătrunde, limpezește, dezgheață. DEȘLIU, G. 56. 2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde sfiala, neîndemînarea; a deveni vioi, priceput, îndrăzneț. Cele mai multe porneau să meargă la lucru, la tipografie, la fabrică... Acolo fetele se dezghețau. PAS, Z. I 221.

dezghețá (a ~) vb., ind. prez. 3 dezgheáță; conj. prez. 3 dezghéțe

dezghețá vb., ind. prez. 1 sg. dezghéț, 3 sg. și pl. dezgheáță; conj. prez. 3 sg. și pl. dezghéțe

DEZGHEȚÁ vb. a (se) dezmorți. (Să mă ~ puțin la gura sobei.)

A (se) dezgheța ≠ a îngheța

A se dezgheța ≠ a îngheța

A DEZGHEȚÁ dezghéț tranz. A face să se dezghețe. /<lat. disglaciare

A SE DEZGHEȚÁ mă dezgheț intranz. 1) (despre gheață, zăpadă) A trece din stare solidă în stare lichidă (la o temperatură mai mare de zero grade); a se topi. 2) (despre corpuri înghețate) A se muia din cauza temperaturii mai mari de zero grade. 3) (despre persoane sau despre părți ale corpului lor) A ieși din starea de amorțeală de frig (expunându-se acțiunii căldurii); a se dezmorți. 4) fig. A înceta de a mai fi sfios; a prinde curaj. 5) fig. A începe să manifeste îndemânare; a deveni îndemânatic. /<lat. disglaciare

desghețà v. a înceta de a mai fi înghețat.

desghețat a. fig. vioiu, ager, deștept: un copilandru desghețat și sfătos ISP. ║ adv. pe șleau: vorbește desghețat.

Intrare: dezgheța
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezgheța dezghețare dezghețat dezghețând singular plural
dezgheață dezghețați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezgheț (să) dezgheț dezghețam dezghețai dezghețasem
a II-a (tu) dezgheți (să) dezgheți dezghețai dezghețași dezghețaseși
a III-a (el, ea) dezgheață (să) dezghețe dezgheța dezgheță dezghețase
plural I (noi) dezghețăm (să) dezghețăm dezghețam dezghețarăm dezghețaserăm, dezghețasem*
a II-a (voi) dezghețați (să) dezghețați dezghețați dezghețarăți dezghețaserăți, dezghețaseți*
a III-a (ei, ele) dezgheață (să) dezghețe dezghețau dezgheța dezghețaseră
Intrare: dezghețat
dezghețat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezghețat dezghețatul dezgheța dezghețata
plural dezghețați dezghețații dezghețate dezghețatele
genitiv-dativ singular dezghețat dezghețatului dezghețate dezghețatei
plural dezghețați dezghețaților dezghețate dezghețatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)