dezechilibrare [At: DEX / Pl: ~rări / E: dezechilibra] 1 Pierdere a echilibrului. 2 (Fig) Pierdere a judecății clare. 3 Lipsă de echilibru între cheltuieli și venituri, între diverse ramuri economice etc.

DEZECHILIBRARE, dezechilibrări, s. f. Acțiunea de a (se) dezechilibra și rezultatul ei.

DEZECHILIBRARE s.f. Acțiunea de a (se) dezechilibra și rezultatul ei. / < dezechilibra].

dezechilibra vtr [At: DN² / Pzi: ~rez / E: fr déséquilibrer] 1-2 A-și pierde (sau a face să-și piardă) echilibrul. 3-4 (Fig) A-și pierde (sau a face să-și piardă) judecata clară. 5-6 A face să nu existe (sau a nu exista) echilibru între cheltuieli și venituri, între diverse ramuri economice etc.

DEZECHILIBRA, dezechilibrez, vb. I. 1. Refl. A-și pierde echilibrul. 2. Tranz. (Cu privire la bugetul unui stat sau al unei persoane sau, mai rar, cu privire la o vistierie) A face să nu mai existe o proporție justă între venituri și cheltuieli, cheltuielile ajungînd să întreacă veniturile. Neplata tributului, care fusese sporit cu încă 30000 de galbeni, a dezechilibrat haznaua împărăției tocmai în momentul cînd turcii aveau mai mare nevoie de bani pentru războiul început cu Austria. IST. R.P.R. 171. Își va dezechilibra ireparabil rămășițele bugetului. C. PETRESCU, C. V. 61. 3. Refl. Fig. A pierde judecata dreaptă.

DEZECHILIBRA vb. I. 1. refl. A-și pierde echilibrul. 2. refl. (Fig.) A-și pierde rațiunea, judecata. 3. tr. A face ca într-un buget cheltuielile să întreacă veniturile, a face un buget deficitar. [Cf. fr. déséquilibrer].

DEZECHILIBRA vb. I. refl. 1. a-și pierde echilibrul. 2. (fig.) a-și pierde rațiunea, judecata. II. tr. a face ca într-un buget cheltuielile să întreacă veniturile. (< fr. déséquilibrer)

A SE DEZECHILIBRA mă ~ez intranz. 1) (despre obiecte) A pierde echilibrul; a ieși din echilibru. 2) fig. A-și pierde echilibrul moral sau mintal; a se dezaxa. 3) (despre buget) A ajunge la dezechilibru între venituri și cheltuieli. /<fr. déséquilibrer

A DEZECHILIBRA ~ez tranz. A face să se dezechilibreze. /<fr. déséquilibrer

* dezechilibréz v. tr. (fr. déséquilibrer). Fac să-și peardă echilibru (propriŭ și fig.).

dezechilibrare (desp. de-ze-, -li-bra-/dez-e-) s. f., g.-d. art. dezechilibrării; pl. dezechilibrări

!dezechilibrare (de-ze-, -li-bra-/dez-e-) s. f., g.-d. art. dezechilibrării; pl. dezechilibrări

dezechilibrare s. f. (sil. -bra-; mf. dez-), g.-d. art. dezechilibrării; pl. dezechilibrări

dezechilibra (a ~) (desp. de-ze-, -li-bra/dez-e-) vb., ind. prez. 1 sg. dezechilibrez, 3 dezechilibrează; conj. prez. 1 sg. să dezechilibrez, 3 să dezechilibreze

!dezechilibra (a ~) (de-ze-, -li-bra/dez-e-) vb., ind. prez. 3 dezechilibrează

dezechilibra vb. (sil. -bra; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezechilibrez, 3 sg. și pl. dezechilibrează

Dezechilibrare ≠ echilibrare

DEZECHILIBRA vb. a (se) tulbura, a (se) zdruncina, (fig.) a (se) dezaxa, (livr. fig.) a (se) detraca. (Vestea i-a ~ mintea.)

DEZECHILIBRA vb. a (se) tulbura, a (se) zdruncina, (fig.) a (se) dezaxa, (livr. fig.) a (se) detraca. (Vestea i-a ~ mintea.)

A (se) dezechilibra ≠ a (se) echilibra