2 intrări

17 definiții

dezbumbát, ~ă a [At: DLR ms / V: (îrg) ~biát, ~bít, ~unghít, diz~, dizbunghít / S și: (înv) desb~ / P și: (înv) desb~ / Pl: ~áți, ~e / E: dezbumba] 1 (Reg; d. o haină) Care este descheiat. 2 (Reg; d. o haină) Fără nasturi. 3 (Reg; fig) Care este deschis Si: liber.

DEZBUMBÁT, -Ă, dezbumbați, -te, adj. (Despre haine) Cu nasturii descheiați; desfăcut, deschis. Cămașa îi este dezbumbată și cravata desfăcută. SLAVICI, la TDRG.

DEZBUMBÁT adj. v. descheiat.

dezbumbá vtr [At: LB / V: (îrg) ~bí, ~biá, ~unghí, ~unghiá, diz~, dizbunghí / S și: (înv) desb~ / P și: (înv) desb~ / Pzi: ~búmb / E: dez- + (îm)bumba] (Reg) 1-2 A(-și) descheia nasturii de la o haină.

DEZBUMBÁ, dezbúmb, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A(-și) descheia o haină încheiată cu nasturi; a(-și) descheia nasturii de la o haină. – Pref dez- + [îm]bumba.

DEZBUMBÁ, dezbúmb, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A(-și) descheia o haină încheiată cu nasturi; a(-și) descheia nasturii de la o haină. – Dez- + [îm]bumba.

DEZBUMBÁ, dezbúmb, vb. I. Tranz. (Mold., Transilv.) A descheia o haină încheiată cu nasturi; (mai rar) a descheia nasturii de la o haină. I-am scos mănușa, dezbumbînd-o inexpert. IBRĂILEANU, A. 206. Sărise un bumb de la pieptarașul de catifea neagră... Ea-și dezbumbă pieptarul. EMINESCU, N. 109. ♦ Refl. A-și descheia nasturii de la o haină. În urmă el se dezbumba și își sfâșie cămașa. SLAVICI, N. II 134.

dezbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 dezbúmbă

dezbumbá vb., ind. prez. 1 sg. dezbúmb, 3 sg. și pl. dezbúmbă

DEZBUMBÁ vb. v. descheia.

A dezbumba ≠ a îmbumba

A DEZBUMBÁ dezbúmb tranz. reg. (obiecte de îmbrăcăminte) A desprinde din bumbi; a descheia. /dez- + a [îm]bumba

desbumbà v. Mold. a descheia bumbii sau nasturii.

dezbúmb, a -á v. tr. (compus ca și îmbumb). Est. Descheĭ haĭna: dezbumbă-te la surtuc (dezbumbă-țĭ surtucu), că-ĭ cald.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dezbumbá, vb. tranz., refl. – v. desbumba („a desface nasturii”).

Intrare: dezbumba
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezbumba dezbumbare dezbumbat dezbumbând singular plural
dezbumbă dezbumbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezbumb (să) dezbumb dezbumbam dezbumbai dezbumbasem
a II-a (tu) dezbumbi (să) dezbumbi dezbumbai dezbumbași dezbumbaseși
a III-a (el, ea) dezbumbă (să) dezbumbe dezbumba dezbumbă dezbumbase
plural I (noi) dezbumbăm (să) dezbumbăm dezbumbam dezbumbarăm dezbumbaserăm, dezbumbasem*
a II-a (voi) dezbumbați (să) dezbumbați dezbumbați dezbumbarăți dezbumbaserăți, dezbumbaseți*
a III-a (ei, ele) dezbumbă (să) dezbumbe dezbumbau dezbumba dezbumbaseră
Intrare: dezbumbat
dezbumbat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezbumbat dezbumbatul dezbumba dezbumbata
plural dezbumbați dezbumbații dezbumbate dezbumbatele
genitiv-dativ singular dezbumbat dezbumbatului dezbumbate dezbumbatei
plural dezbumbați dezbumbaților dezbumbate dezbumbatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)