16 definiții pentru descheia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCHEIÁ, deschéi, vb. I. 1. Tranz. A scoate un nasture din butonieră, a face să nu mai fie încheiat. 2. Refl. (Despre obiecte compuse din bucăți; p. ext. despre bucățile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi. [Pr.: -che-ia.Var.: deschiá vb. I] – Lat. disclavare.

DESCHEIÁ, deschéi, vb. I. 1. Tranz. A scoate un nasture din butonieră, a face să nu mai fie încheiat. 2. Refl. (Despre obiecte compuse din bucăți; p. ext. despre bucățile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi. [Pr.: -che-ia.Var.: deschiá vb. I] – Lat. disclavare.

descheiá [At: PSALT. HUR., 107v/23 / V: ~schiá, (reg) dăs~, desteiá, deșteiá / P: ~che-ia / Pzi: ~éi / E: ml disclavare] 1 vt (Înv) A deschide gura. 2 vt (Reg) A deschide un obiect. 3 vt (Îvr) A descuia. 4-5 vtr A (se) desface. 6-7 vtr (Îvp) A (se) dezmembra. 8 vr (Îvp) A se dezmorți. 9 vt (C.i. nasturi) A scoate din butonieră Si: (reg) a desbumba, a descheptura (1), a deschiotora, a dezmembra. 10 vt (C. i. obiecte de îmbrăcăminte încheiate) A desface din nasturi, copci etc. Si: (reg) a desbumba, a descheptura (2), a deschiotora, a dezmembra. 11 vr (Reg; îf deșteia) A se dezbrăca. 12 vr (Reg; d. găini; pex d. orice fel de păsări de casă) A se lărgi orificiul prin care ies ouăle.

DESCHEIÁ, deschéi, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la nasturi) A scoate din butonieră, a face să nu mai fie încheiat. Laura își descheie și își încheie nasturii mînușilor. C. PETRESCU, Î. II 46. ♦ A desface (o haină) prin scoaterea nasturilor din butonieră. Descheind vestonul unuia căzut pe spate, cu brațele desfăcute în lături, se simți cuprins de după gît. CAMILAR, N. I 294. ♦ (Cu privire la persoane) A-i desface o haină prin scoaterea nasturilor din butonieră. Descheie copilul la gît. 2. Refl. (Despre obiecte compuse din bucăți, p. ext. despre bucățile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi. Încep a se descheia corăbiile din toate cuiele lor cele de fier. GORJAN, H. I 131. ◊ Fig. Merg... pe jos, să mi se mai descheie oasele. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. – Variantă: deschiá (DELAVRANCEA, S. 145) vb. I.

A DESCHEIÁ deschéi tranz. 1) (nasturi) A scoate din butonieră. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte încheiate) A desprinde din nasturi (butoni, copci etc.). 3) (obiecte alcătuite din mai multe bucăți) A face să se descheie. [Sil. des-cheia] /<lat. disclavare

A SE DESCHEIÁ pers. 3 se deschéie intranz. (despre obiecte alcătuite din mai multe bucăți) A se desprinde de la încheieturi. [Sil. des-cheia] /<lat. disclavare

descheià v. a deschide cu cheia, a desface o haină. [V. încheià].

DESCHIÁ vb. I v. descheia.

deschéĭ, a -ĭá v. tr. (d. cheĭe). Dezbumb, deschid haĭna. V. deschid.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descheia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. deschei, 3 descheie, 1 pl. descheiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să deschei, 3 să descheie; ger. descheind

descheiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. deschéi, 3 sg. și pl. deschéie, 1 pl. descheiém; ger. descheínd

descheia (ind. prez. 1 sg. deschei, 3 sg. și pl. descheie, 1 pl. descheiem)

descheiu, -chei 2, -cheie 3, -cheiere inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCHEIÁ vb. (Ban. și Transilv.) a (se) deschiotora, (Mold.) a (se) dezbumba. (A-și ~ nasturii; a se ~ la haină.)

DESCHEIA vb. (Ban. și Transilv.) a (se) deschiotora, (Mold.) a (se) dezbumba. (A-și ~ nasturii; a se ~ la haină.)

Intrare: descheia
verb (VT104)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descheia
  • descheiere
  • descheiat
  • descheiatu‑
  • descheind
  • descheindu‑
singular plural
  • descheie
  • descheiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deschei
(să)
  • deschei
  • descheiam
  • descheiai
  • descheiasem
a II-a (tu)
  • deschei
(să)
  • deschei
  • descheiai
  • descheiași
  • descheiaseși
a III-a (el, ea)
  • descheie
(să)
  • descheie
  • descheia
  • descheie
  • descheiase
plural I (noi)
  • descheiem
(să)
  • descheiem
  • descheiam
  • descheiarăm
  • descheiaserăm
  • descheiasem
a II-a (voi)
  • descheiați
(să)
  • descheiați
  • descheiați
  • descheiarăți
  • descheiaserăți
  • descheiaseți
a III-a (ei, ele)
  • descheie
(să)
  • descheie
  • descheiau
  • descheia
  • descheiaseră
verb (VT102)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deschia
  • deschiere
  • deschiat
  • deschiatu‑
  • deschiind
  • deschiindu‑
singular plural
  • deschie
  • deschiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deschii
(să)
  • deschii
  • deschiam
  • deschiai
  • deschiasem
a II-a (tu)
  • deschii
(să)
  • deschii
  • deschiai
  • deschiași
  • deschiaseși
a III-a (el, ea)
  • deschie
(să)
  • deschie
  • deschia
  • deschie
  • deschiase
plural I (noi)
  • deschiem
(să)
  • deschiem
  • deschiam
  • deschiarăm
  • deschiaserăm
  • deschiasem
a II-a (voi)
  • deschiați
(să)
  • deschiați
  • deschiați
  • deschiarăți
  • deschiaserăți
  • deschiaseți
a III-a (ei, ele)
  • deschie
(să)
  • deschie
  • deschiau
  • deschia
  • deschiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descheia, descheiverb

  • 1. tranzitiv A scoate un nasture din butonieră, a face să nu mai fie încheiat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Laura își descheie și își încheie nasturii mînușilor. C. PETRESCU, Î. II 46. DLRLC
    • format_quote Descheind vestonul unuia căzut pe spate, cu brațele desfăcute în lături, se simți cuprins de după gît. CAMILAR, N. I 294. DLRLC
    • format_quote Descheie copilul la gât. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre obiecte compuse din bucăți) A se desface din încheieturi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Încep a se descheia corăbiile din toate cuiele lor cele de fier. GORJAN, H. I 131. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune (Despre bucățile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote figurat Merg... pe jos, să mi se mai descheie oasele. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.