2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZARTICULÁT, -Ă, dezarticulați, -te, adj. 1. (Despre oase) Ieșit, sărit din articulații; dislocat. 2. Fig. Incapabil de mișcări coordonate; (despre mișcări) care arată, trădează lipsă de coordonare; dezordonat. 3. (Despre membre sau părți ale lor) Amputat la nivelul unei articulații. 4. (Rar; despre cuvinte și despre sunetele vorbirii) Rău articulat, pronunțat neclar. – V. dezarticula.

DEZARTICULÁT, -Ă, dezarticulați, -te, adj. 1. (Despre oase) Ieșit, sărit din articulații; dislocat. 2. Fig. Incapabil de mișcări coordonate; (despre mișcări) care arată, trădează lipsă de coordonare; dezordonat. 3. (Despre membre sau părți ale lor) Amputat la nivelul unei articulații. 4. (Rar; despre cuvinte și despre sunetele vorbirii) Rău articulat, pronunțat neclar. – V. dezarticula.

dezarticulat4, ~ă a [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: (înv) desa~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezarticula2] 1 (D. sunete vocale) Emis fără participarea organelor vorbirii. 2 (Pex) Pronunțat neclar Si: bolborosit, îngăimat. 3 Nearticulat. 4 (Spc) Lipsit de claritate, unitate, armonie etc. 5 (Rar; grm) Nearticulat.

dezarticulat1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: dezarticula1] (Rar) 1-2 Dezarticulare1 (1-2). 3 Anulare.

dezarticulat3, ~ă a [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: (înv) desa~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezarticula1] 1 (D. membre sau părți ale lor) Care a suferit operația de amputare la nivelul unei articulații. 2 (D. oase) Care a ieșit din articulații Si: dislocat. 3 (Fig; d. oameni și manifestările lor) Care este lipsit de coordonare, neavând precizie sau elasticitate în mișcări Si: dezechilibrat, rigid.

dezarticulat2 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: dezarticula2] (Rar) 1-2 Dezarticulare2 (1-2).

DEZARTICULÁT, -Ă, dezarticulați, -te, adj. 1. (Despre membre) Scos din articulație; (despre oase) ieșit din încheieturi, dislocat. 2. Fig. Incapabil de mișcări coordonate; dezechilibrat; țeapăn. Mioara... cade încet în fotoliu, ca o păpușă dezarticulată. CAMIL PETRESCU, T. II 34. Prostit, dezarticulat, risipit cu desăvîrșire sufletește, Gore se prăbușise lîngă mașină. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 39. 3. (Rar, despre cuvinte și despre sunetele vorbirii) Rău articulat, neclar pronunțat. Îmi pluteau vorbele nesigure, dezarticulate. CAMIL PETRESCU, U. N. 12.

DEZARTICULÁT, -Ă adj. 1. Scos din încheietură; ieșit din încheietură. 2. (Fig.) Cu mișcări necoordonate. ♦ Țeapăn. 3. (Lingv.; despre sunete, cuvinte) Prost articulat, neclar, rău pronunțat. [< dezarticula].

DEZARTICULÁT, -Ă adj. 1. (despre membre, oase) scos din articulație. 2. (fig.) cu mișcări necoordonate; dezechilibrat. 3. (despre sunete, cuvinte) rău articulat, neclar. (< dezarticula)

DEZARTICULÁ, dezarticulez, vb. I. 1. Tranz. A amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articulații. 2. Refl. (Despre oase) A ieși din articulații; a se disloca. 3. Refl. Fig. A-și pierde coeziunea, unitatea. – Din fr. désarticuler.

DEZARTICULÁ, dezarticulez, vb. I. 1. Tranz. A amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articulații. 2. Refl. (Despre oase) A ieși din articulații; a se disloca. 3. Refl. Fig. A-și pierde coeziunea, unitatea. – Din fr. désarticuler.

dezarticula1 [At: LM / S și: (înv) desa~ / E: fr désarticuler] 1 vt (Med; c.i. membre sau părți ale lor) A amputa la nivelul unei articulații. 2 vr (D. oase) A ieși din articulație Si: a se disloca. 3 vr (D. un organism, un tot organic etc.) A-și pierde unitatea, coeziunea Si: a (se) dezmembra, a (se) dezagrega. 4 vt A anula.

dezarticula2 vt [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~léz / E: dez- + articula] 1 (Rar; c.i. cuvinte, silabe și alte sunete ale vorbirii) A separa. 2 (Rar) A suprima articolul de la cuvinte articulate.

DEZARTICULÁ, dezarticulez, vb. I. Tranz. A scoate (un membru) din articulație (printr-o operație chirurgicală). ♦ Refl. (Despre oase) A ieși din încheieturi, a se disloca; fig. (despre un organism, un tot organic) a-și pierde coeziunea, a se dezagrega.

DEZARTICULÁ vb. I. tr. A scoate un membru din încheietură, din articulație. ♦ refl. (Despre oase) A ieși din articulații; (fig.) a se sfărâma, a se spulbera, a se dezagrega. [Cf. fr. désarticuler].

DEZARTICULÁ vb. I. tr. 1. (med.; despre membre) a face să iasă din articulație. 2. (chir.) a amputa la nivelul unei articulații. II. refl. 1. (despre oase) a ieși din încheieturi. 2. a-și pierde coeziunea, a se dezmembra. (< fr. désarticuler)

A DEZARTICULÁ ~éz tranz. 1) (membre) A scoate din articulație (printr-o operație chirurgicală). 2) A desface în părțile componente; a dezmembra. /<fr. désarticuler

A SE DEZARTICULÁ mă ~éz intranz. 1) (despre membre) A ieși din articulație; a se disloca; a se luxa; a se scrânti. 2) (despre comunități) A pierde coeziunea internă; a se dezagrega; a se dezmembra; a se descompune; a se destrăma; a se dezbina. /<fr. désarticuler

dezarticulà v. 1. a face o amputare în articulațiuni: a dezarticula un umăr; 2. Anat. a separa oasele unui schelet.

* dezarticuléz v. tr. (fr. désarticuler). Scot din articulațiune, desfac un schelet, o mașină. Fac o amputare la articulațiunĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dezarticulá (a ~) (de-zar-/dez-ar-) vb., ind. prez. 3 dezarticuleáză

dezarticulá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezarticuléz, 3 sg. și pl. dezarticuleáză

arată toate definițiile

Intrare: dezarticulat
dezarticulat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezarticulat
  • dezarticulatul
  • dezarticulatu‑
  • dezarticula
  • dezarticulata
plural
  • dezarticulați
  • dezarticulații
  • dezarticulate
  • dezarticulatele
genitiv-dativ singular
  • dezarticulat
  • dezarticulatului
  • dezarticulate
  • dezarticulatei
plural
  • dezarticulați
  • dezarticulaților
  • dezarticulate
  • dezarticulatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezarticula
  • silabație: de-zar-, dez-ar- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezarticula
  • dezarticulare
  • dezarticulat
  • dezarticulatu‑
  • dezarticulând
  • dezarticulându‑
singular plural
  • dezarticulea
  • dezarticulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezarticulez
(să)
  • dezarticulez
  • dezarticulam
  • dezarticulai
  • dezarticulasem
a II-a (tu)
  • dezarticulezi
(să)
  • dezarticulezi
  • dezarticulai
  • dezarticulași
  • dezarticulaseși
a III-a (el, ea)
  • dezarticulea
(să)
  • dezarticuleze
  • dezarticula
  • dezarticulă
  • dezarticulase
plural I (noi)
  • dezarticulăm
(să)
  • dezarticulăm
  • dezarticulam
  • dezarticularăm
  • dezarticulaserăm
  • dezarticulasem
a II-a (voi)
  • dezarticulați
(să)
  • dezarticulați
  • dezarticulați
  • dezarticularăți
  • dezarticulaserăți
  • dezarticulaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezarticulea
(să)
  • dezarticuleze
  • dezarticulau
  • dezarticula
  • dezarticulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezarticulat

  • 1. (Despre oase) Ieșit, sărit din articulații.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: dislocat luxat
  • 2. figurat Incapabil de mișcări coordonate; (despre mișcări) care arată, trădează lipsă de coordonare.
    exemple
    • Mioara... cade încet în fotoliu, ca o păpușă dezarticulată. CAMIL PETRESCU, T. II 34.
      surse: DLRLC
    • Prostit, dezarticulat, risipit cu desăvîrșire sufletește, Gore se prăbușise lîngă mașină. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 39.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre membre sau părți ale lor) Amputat la nivelul unei articulații.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 4. rar (Despre cuvinte și despre sunetele vorbirii) Rău articulat, pronunțat neclar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: neclar attach_file un exemplu
    exemple
    • Îmi pluteau vorbele nesigure, dezarticulate. CAMIL PETRESCU, U. N. 12.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi dezarticula
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

dezarticula

etimologie: