opțiuni
  • info

11 definiții pentru dezarticulat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZARTICULAT, -Ă, dezarticulați, -te, adj. 1. (Despre oase) Ieșit, sărit din articulații; dislocat. 2. Fig. Incapabil de mișcări coordonate; (despre mișcări) care arată, trădează lipsă de coordonare; dezordonat. 3. (Despre membre sau părți ale lor) Amputat la nivelul unei articulații. 4. (Rar; despre cuvinte și despre sunetele vorbirii) Rău articulat, pronunțat neclar. – V. dezarticula.

DEZARTICULAT, -Ă, dezarticulați, -te, adj. 1. (Despre oase) Ieșit, sărit din articulații; dislocat. 2. Fig. Incapabil de mișcări coordonate; (despre mișcări) care arată, trădează lipsă de coordonare; dezordonat. 3. (Despre membre sau părți ale lor) Amputat la nivelul unei articulații. 4. (Rar; despre cuvinte și despre sunetele vorbirii) Rău articulat, pronunțat neclar. – V. dezarticula.

dezarticulat1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: dezarticula1] (Rar) 1-2 Dezarticulare1 (1-2). 3 Anulare.

dezarticulat2 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: dezarticula2] (Rar) 1-2 Dezarticulare2 (1-2).

dezarticulat3, ~ă a [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: (înv) desa~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezarticula1] 1 (D. membre sau părți ale lor) Care a suferit operația de amputare la nivelul unei articulații. 2 (D. oase) Care a ieșit din articulații Si: dislocat. 3 (Fig; d. oameni și manifestările lor) Care este lipsit de coordonare, neavând precizie sau elasticitate în mișcări Si: dezechilibrat, rigid.

dezarticulat4, ~ă a [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: (înv) desa~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezarticula2] 1 (D. sunete vocale) Emis fără participarea organelor vorbirii. 2 (Pex) Pronunțat neclar Si: bolborosit, îngăimat. 3 Nearticulat. 4 (Spc) Lipsit de claritate, unitate, armonie etc. 5 (Rar; grm) Nearticulat.

DEZARTICULAT, -Ă, dezarticulați, -te, adj. 1. (Despre membre) Scos din articulație; (despre oase) ieșit din încheieturi, dislocat. 2. Fig. Incapabil de mișcări coordonate; dezechilibrat; țeapăn. Mioara... cade încet în fotoliu, ca o păpușă dezarticulată. CAMIL PETRESCU, T. II 34. Prostit, dezarticulat, risipit cu desăvîrșire sufletește, Gore se prăbușise lîngă mașină. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 39. 3. (Rar, despre cuvinte și despre sunetele vorbirii) Rău articulat, neclar pronunțat. Îmi pluteau vorbele nesigure, dezarticulate. CAMIL PETRESCU, U. N. 12.

DEZARTICULAT, -Ă adj. 1. Scos din încheietură; ieșit din încheietură. 2. (Fig.) Cu mișcări necoordonate. ♦ Țeapăn. 3. (Lingv.; despre sunete, cuvinte) Prost articulat, neclar, rău pronunțat. [< dezarticula].

DEZARTICULAT, -Ă adj. 1. (despre membre, oase) scos din articulație. 2. (fig.) cu mișcări necoordonate; dezechilibrat. 3. (despre sunete, cuvinte) rău articulat, neclar. (< dezarticula)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZARTICULAT adj. v. luxat.

DEZARTICULAT adj. (MED.) deplasat, dislocat, luxat, scrîntit, sucit, (rar) răsucit, (prin vestul Munt.) proclintit. (Os ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DEZARTICULAT, -Ă adj. (< dezarticula, cf. fr. désarticuler): în sintagmele cuvânt dezarticulat și sunet dezarticulat (v.).

Intrare: dezarticulat
dezarticulat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezarticulat
  • dezarticulatul
  • dezarticulatu‑
  • dezarticulată
  • dezarticulata
plural
  • dezarticulați
  • dezarticulații
  • dezarticulate
  • dezarticulatele
genitiv-dativ singular
  • dezarticulat
  • dezarticulatului
  • dezarticulate
  • dezarticulatei
plural
  • dezarticulați
  • dezarticulaților
  • dezarticulate
  • dezarticulatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezarticulat, dezarticulatăadjectiv

  • 1. (Despre oase) Ieșit, sărit din articulații. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: dislocat luxat
  • 2. figurat Incapabil de mișcări coordonate; (despre mișcări) care arată, trădează lipsă de coordonare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: dezechilibrat dezordonat țeapăn
    • format_quote Mioara... cade încet în fotoliu, ca o păpușă dezarticulată. CAMIL PETRESCU, T. II 34. DLRLC
    • format_quote Prostit, dezarticulat, risipit cu desăvîrșire sufletește, Gore se prăbușise lîngă mașină. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 39. DLRLC
  • 3. (Despre membre sau părți ale lor) Amputat la nivelul unei articulații. DEX '98 DEX '09
  • 4. rar (Despre cuvinte și despre sunetele vorbirii) Rău articulat, pronunțat neclar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: neclar
    • format_quote Îmi pluteau vorbele nesigure, dezarticulate. CAMIL PETRESCU, U. N. 12. DLRLC
etimologie:
  • vezi dezarticula DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.