2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dezarticuláre1 sf [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: desa~ / Pl: ~lắri / E: dezarticula1] 1 (Med) Amputare a unui membru sau a unei părți a acestuia la nivelul unei articulații Si: (liv) dezarticulație, dezarticulat1 (1). 2 Pierdere a unității unui organism, unui tot organic etc. Si: dezmembrare, dezagregare, (liv) dezarticulație, dezarticulat1 (2), dezarticulație (1). 3 Anulare.

dezarticuláre2 sf [At: MDA ms / Pl: ~lắri / E: dezarticula2] (Rar) 1 Operație de separare a cuvintelor, a silabelor și a altor sunete ale vorbirii Si: (rar) dezarticulat2 (1), dezarticulație (2). 2 Suprimare a articolului de la cuvintele articulate Si: (rar) dezarticulat2 (2).

DEZARTICULÁRE, dezarticulări, s. f. Acțiunea de a (se) dezarticula; dezarticulație. – V. dezarticula.

DEZARTICULÁRE, dezarticulări, s. f. Acțiunea de a (se) dezarticula; dezarticulație. – V. dezarticula.

DEZARTICULÁRE, dezarticulări, s. f. Acțiunea de a (se) dezarticula; scoatere sau ieșire din articulație, dislocare.

!dezarticuláre (de-zar-/dez-ar-) s. f., g.-d. art. dezarticulắrii; pl. dezarticulắri

dezarticuláre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezarticulării; pl. dezarticulări

DEZARTICULÁRE s. v. luxație.

DEZARTICULÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezarticula și rezultatul ei; dezarticulație. [< dezarticula].

dezarticulá1 [At: LM / S și: (înv) desa~ / E: fr désarticuler] 1 vt (Med; c. i. membre sau părți ale lor) A amputa la nivelul unei articulații. 2 vr (D. oase) A ieși din articulație Si: a se disloca. 3 vr (D. un organism, un tot organic etc.) A-și pierde unitatea, coeziunea Si: a (se) dezmembra, a (se) dezagrega. 4 vt A anula.

dezarticulá2 vt [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~léz / E: dez- + articula] 1 (Rar; c. i. cuvinte, silabe și alte sunete ale vorbirii) A separa. 2 (Rar) A suprima articolul de la cuvinte articulate.

DEZARTICULÁ, dezarticulez, vb. I. 1. Tranz. A amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articulații. 2. Refl. (Despre oase) A ieși din articulații; a se disloca. 3. Refl. Fig. A-și pierde coeziunea, unitatea. – Din fr. désarticuler.

DEZARTICULÁ, dezarticulez, vb. I. 1. Tranz. A amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articulații. 2. Refl. (Despre oase) A ieși din articulații; a se disloca. 3. Refl. Fig. A-și pierde coeziunea, unitatea. – Din fr. désarticuler.

DEZARTICULÁ, dezarticulez, vb. I. Tranz. A scoate (un membru) din articulație (printr-o operație chirurgicală). ♦ Refl. (Despre oase) A ieși din încheieturi, a se disloca; fig. (despre un organism, un tot organic) a-și pierde coeziunea, a se dezagrega.

!dezarticulá (a ~) (de-zar-/dez-ar-) vb., ind. prez. 3 dezarticuleáză

dezarticulá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezarticuléz, 3 sg. și pl. dezarticuleáză

DEZARTICULÁ vb. v. luxa.

DEZARTICULÁ vb. I. tr. A scoate un membru din încheietură, din articulație. ♦ refl. (Despre oase) A ieși din articulații; (fig.) a se sfărâma, a se spulbera, a se dezagrega. [Cf. fr. désarticuler].

DEZARTICULÁ vb. I. tr. 1. (med.; despre membre) a face să iasă din articulație. 2. (chir.) a amputa la nivelul unei articulații. II. refl. 1. (despre oase) a ieși din încheieturi. 2. a-și pierde coeziunea, a se dezmembra. (< fr. désarticuler)

A SE DEZARTICULÁ mă ~éz intranz. 1) (despre membre) A ieși din articulație; a se disloca; a se luxa; a se scrânti. 2) (despre comunități) A pierde coeziunea internă; a se dezagrega; a se dezmembra; a se descompune; a se destrăma; a se dezbina. /<fr. désarticuler

Intrare: dezarticula
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezarticula dezarticulare dezarticulat dezarticulând singular plural
dezarticulea dezarticulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezarticulez (să) dezarticulez dezarticulam dezarticulai dezarticulasem
a II-a (tu) dezarticulezi (să) dezarticulezi dezarticulai dezarticulași dezarticulaseși
a III-a (el, ea) dezarticulea (să) dezarticuleze dezarticula dezarticulă dezarticulase
plural I (noi) dezarticulăm (să) dezarticulăm dezarticulam dezarticularăm dezarticulaserăm, dezarticulasem*
a II-a (voi) dezarticulați (să) dezarticulați dezarticulați dezarticularăți dezarticulaserăți, dezarticulaseți*
a III-a (ei, ele) dezarticulea (să) dezarticuleze dezarticulau dezarticula dezarticulaseră
Intrare: dezarticulare
dezarticulare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezarticulare dezarticularea
plural dezarticulări dezarticulările
genitiv-dativ singular dezarticulări dezarticulării
plural dezarticulări dezarticulărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)