dezarticulare¹ sf [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: desa~ / Pl: ~lări / E: dezarticula¹] 1 (Med) Amputare a unui membru sau a unei părți a acestuia la nivelul unei articulații Si: (liv) dezarticulație, dezarticulat¹ (1). 2 Pierdere a unității unui organism, unui tot organic etc. Si: dezmembrare, dezagregare, (liv) dezarticulație, dezarticulat¹ (2), dezarticulație (1). 3 Anulare.

dezarticulare² sf [At: MDA ms / Pl: ~lări / E: dezarticula²] (Rar) 1 Operație de separare a cuvintelor, a silabelor și a altor sunete ale vorbirii Si: (rar) dezarticulat² (1), dezarticulație (2). 2 Suprimare a articolului de la cuvintele articulate Si: (rar) dezarticulat² (2).

DEZARTICULARE, dezarticulări, s. f. Acțiunea de a (se) dezarticula; scoatere sau ieșire din articulație, dislocare.

DEZARTICULARE s.f. Acțiunea de a (se) dezarticula și rezultatul ei; dezarticulație. [< dezarticula].

* dezarticulațiúne f. (fr. désarticulation). Acțiunea de a dezarticula. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

dezarticulare (desp. de-zar-/dez-ar-) s. f., g.-d. art. dezarticulării; pl. dezarticulări

!dezarticulare (de-zar-/dez-ar-) s. f., g.-d. art. dezarticulării; pl. dezarticulări

dezarticulare s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezarticulării; pl. dezarticulări

DEZARTICULARE s. v. luxație.

DEZARTICULARE s. (MED.) deplasare, dezarticulație, dislocare, luxare, luxație, scrînteală, scrîntire, scrîntitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteală, proclintire. (~ osului humeral.)