14 definiții pentru dezaproba

dezaprobá vt [At: I. GOLESCU, C. / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~prób, (înv) ~béz / E: dez- + aproba cf fr désapprouver] 1 A nu fi de acord cu ceva, considerat inutil sau dăunător. 2 (Pex) A critica. 3 (Pex) A condamna.

DEZAPROBÁ, dezaprób, vb. I. Tranz. A se declara împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva). – Din fr. désapprouver (după aproba).

DEZAPROBÁ, dezaprób, vb. I. Tranz. A se declara împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva). – Din fr. désapprouver (după aproba).

DEZAPROBÁ, dezaprób, vb. I. Tranz. A fi împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a nu aproba, a nu încuviința, a nu găsi bun (ceva spus sau făcut de cineva). Dezaprobă cele ce s-au întîmplat. CAMIL PETRESCU, T. II 444.

!dezaprobá (a ~) (de-za-pro-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezapróbă

dezaprobá vb. (sil. -pro-; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezaprób, 3 sg. și pl. dezapróbă

DEZAPROBÁ vb. a blama, a condamna, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sancționa, (pop.) a osândi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veșteji. (Opinia publică a ~ gestul lui necugetat.)

A dezaproba ≠ a accepta, a aproba, a consimți, a încuviința

DEZAPROBÁ vb. I. tr. A nu aproba; a blama, a înfiera. [P.i. dezaprób. / cf. fr. désapprouver, după aproba].

DEZAPROBÁ vb. tr. a nu aproba; a blama, a înfiera. (după fr. désapprouver)

A DEZAPROBÁ dezaprób tranz. (acțiuni, fapte, afirmații) A considera ca fiind inacceptabil sau reprobabil; a găsi rău. /<fr. désapprouver

* dezaprób a -á v. tr. (fr. désapprouver). Nu aprob, reprob, blamez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZAPROBÁ vb. a blama, a condamna, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sancționa, (pop.) a osîndi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veșteji. (Opinia publică a ~ gestul lui necugetat.)

Intrare: dezaproba
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezaproba dezaprobare dezaprobat dezaprobând singular plural
dezapro dezaprobați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezaprob (să) dezaprob dezaprobam dezaprobai dezaprobasem
a II-a (tu) dezaprobi (să) dezaprobi dezaprobai dezaprobași dezaprobaseși
a III-a (el, ea) dezapro (să) dezaprobe dezaproba dezaprobă dezaprobase
plural I (noi) dezaprobăm (să) dezaprobăm dezaprobam dezaprobarăm dezaprobaserăm, dezaprobasem*
a II-a (voi) dezaprobați (să) dezaprobați dezaprobați dezaprobarăți dezaprobaserăți, dezaprobaseți*
a III-a (ei, ele) dezapro (să) dezaprobe dezaprobau dezaproba dezaprobaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)