12 definiții pentru devasta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEVASTÁ, devastez, vb. I. Tranz. A distruge, a ruina, a pustii o țară, o regiune, o casă. ♦ A jefui, a prăda. – Din fr. dévaster, lat. devastare.

DEVASTÁ, devastez, vb. I. Tranz. A distruge, a ruina, a pustii o țară, o regiune, o casă. ♦ A jefui, a prăda. – Din fr. dévaster, lat. devastare.

devasta vt [At: BARIȚIU, P. A. I, 573 / Pzi: ~téz / E: fr dévaster] 1 (C.i. teritorii, țări, orașe, așezări omenești etc.) A distruge prin boală, jaf, ravagii Si: a nimici, a pustii. 2 (Prc) A jefui.

DEVASTÁ, devastez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales cu privire la țări, regiuni, localități, construcții) A distruge, a ruina, a nimici, a pustii. (Prin exagerare) Și-a făcut un «Alpenstock» ( = baston) din creanga jupoiată a primului copac întîlnit, apoi, nemulțumită, a devastat mai departe un alt copac. IBRĂILEANU, A. 71. ◊ Fig. [Țăranii] nu vor întrebuința forme sintactice ca acelea care devastează proza noastră, aliniate cuvînt cu cuvînt după galicisme. SADOVEANU, E. 34. 2. A jefui, a prăda.

DEVASTÁ vb. I. tr. A pustii, a nimici; a distruge, a ruina. ♦ A jefui, a prăda. [< fr. dévaster, lat. devastare].

DEVASTÁ vb. tr. 1. a pustii, a nimici; a distruge, a ruina. 2. a jefui, a prăda. (< fr. dévaster, lat. devastare)

A DEVASTÁ ~éz tranz. 1) (teritorii, localități, case etc.) A transforma în pustiu prin distrugere; a pustii; a ruina. 2) (persoane, ținuturi etc.) A deposeda cu forța de bunuri, de avere; a prăda; a jefui; a despuia. /<fr. dévaster, lat. devastare

devastà v. a pustii, a ruina cu desăvârșire: vrăjmașul a devastat țara.

* devastéz, a -á v. tr. (lat. devastare, d. vastus, vast; it. guastare, fr. gâter, sp. gastar, a strica). Pustiesc, dezolez, ruinez: a devasta o țară, o casă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

devastá (a ~) vb., ind. prez. 3 devasteáză

devastá vb., ind. prez. 1 sg. devastéz, 3 sg. și pl. devasteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEVASTÁ vb. 1. v. distruge. 2. v. jefui.

DEVASTA vb. 1. a distruge, a nimici, a pîrjoli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfîrși, a strica. (Dușmanii au ~ tot ce le-a ieșit în cale.) 2. a jefui, a prăda, a sparge, (livr.) a devaliza. (Bandiții au ~ banca.)

Intrare: devasta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • devasta
  • devastare
  • devastat
  • devastatu‑
  • devastând
  • devastându‑
singular plural
  • devastea
  • devastați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • devastez
(să)
  • devastez
  • devastam
  • devastai
  • devastasem
a II-a (tu)
  • devastezi
(să)
  • devastezi
  • devastai
  • devastași
  • devastaseși
a III-a (el, ea)
  • devastea
(să)
  • devasteze
  • devasta
  • devastă
  • devastase
plural I (noi)
  • devastăm
(să)
  • devastăm
  • devastam
  • devastarăm
  • devastaserăm
  • devastasem
a II-a (voi)
  • devastați
(să)
  • devastați
  • devastați
  • devastarăți
  • devastaserăți
  • devastaseți
a III-a (ei, ele)
  • devastea
(să)
  • devasteze
  • devastau
  • devasta
  • devastaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

devasta

  • 1. A distruge, a ruina, a pustii o țară, o regiune, o casă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: distruge nimici pustii ruina attach_file 2 exemple
    exemple
    • prin exagerare Și-a făcut un «Alpenstock» (= baston) din creanga jupoiată a primului copac întîlnit, apoi, nemulțumită, a devastat mai departe un alt copac. IBRĂILEANU, A. 71.
      surse: DLRLC
    • figurat [Țăranii] nu vor întrebuința forme sintactice ca acelea care devastează proza noastră, aliniate cuvînt cu cuvînt după galicisme. SADOVEANU, E. 34.
      surse: DLRLC

etimologie: