DEVĂLMĂȘIE, devălmășii, s. f. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Formă de stăpânire sau de folosire în comun a pământurilor din hotarul satului, specifică obștii sătești. ♦ Activitate desfășurată în comun. ◊ Loc. adv. În devălmășie = în comun, de-a valma. – Devălmaș + suf. -ie.

devălmășie sf [At: GHICA, C. E. I, 219 / V: (îrg) daval~, dăv~ / Pl: ~ii / E: devălmaș + -ie] (Înv) 1 Formă de stăpânire în comun (de către moșneni și răzeși) a unei suprafețe de teren, a unui bun etc Si: coproprietate. 2 Stare de indiviziune. 3-4 (Îljv) În (sau rar, la) ~ (Care este) în comun. 5-6 (Îal) (Care este) în diviziune. 7 Activitate desfășurată în comun. 8 Proprietate (mai ales teren agricol) stăpânită și exploatată în comun.

DEVĂLMĂȘIE, devălmășii, s. f. (Învechit) Stăpînire sau folosire în comun, în indiviziune, a pămînturilor, a pădurilor etc. ♦ Activitate făcută în comun. Nu se dădea în vînt după oameni, ci tot mai mult se ferea de dînșii, neluînd parte la devălmășiile obștești. POPA, B. 204. ◊ Loc. adv. În devălmășie = în comun, de-a valma. A lucra pămîntul în devălmășie. ▭ Țăranii care aveau ogoarele aici își repezeau cîteodată privirile peste nemărginirea lor, mulțumiți de frumusețea cu care li se arătau alăturate, unite în devălmășie. MIHALE, O. 315.

DEVĂLMĂȘIE ~i f. 1) (în obștea sătească) Formă de stăpânire în comun a unei părți din hotarul satului. 2) Activitate desfășurată în comun. [Art. devălmășia, G.-D. devălmășiei; Sil. -și-e] /devălmaș + suf. ~ie

devălmășíe f. Coproprietate, moșie răzășească stăpînită de maĭ mulțĭ, indiviziune. – În vest și dăv-.

davalmășie^[1] sf vz devălmășie modificată

dăvălmășie sf vz devălmășie

davalmășie f. moșie răzeșească stăpânită de mai mulți împreună.

devălmășie (înv.) s. f., art. devălmășia, g.-d. art. devălmășiei; pl. devălmășii, art. devălmășiile (desp. -și-i-)

devălmășie s. f., art. devălmășia, g.-d. art. devălmășiei; pl. devălmășii, art. devălmășiile

devălmășie s. f., art. devălmășia, g.-d. art. devălmășiei; pl. devălmășii, art. devălmășiile

devălmășie, -șiei gen. a.

DEVĂLMĂȘIE s. (IST.) (înv., în Transilv.) composesiune. (Stăpânirea pământului în ~.)

DEVĂLMĂȘIE s. (IST.) (înv., în Transilv.) composesiune. (Stăpînirea pămîntului în ~.)