devălmășie sf [At: GHICA, C. E. I, 219 / V: (îrg) daval~, dăv~ / Pl: ~ii / E: devălmaș + -ie] (Înv) 1 Formă de stăpânire în comun (de către moșneni și răzeși) a unei suprafețe de teren, a unui bun etc Si: coproprietate. 2 Stare de indiviziune. 3-4 (Îljv) În (sau rar, la) ~ (Care este) în comun. 5-6 (Îal) (Care este) în diviziune. 7 Activitate desfășurată în comun. 8 Proprietate (mai ales teren agricol) stăpânită și exploatată în comun.