DEVĂLMĂȘIE, devălmășii, s. f. (Învechit) Stăpînire sau folosire în comun, în indiviziune, a pămînturilor, a pădurilor etc. ♦ Activitate făcută în comun. Nu se dădea în vînt după oameni, ci tot mai mult se ferea de dînșii, neluînd parte la devălmășiile obștești. POPA, B. 204. ◊ Loc. adv. În devălmășie = în comun, de-a valma. A lucra pămîntul în devălmășie. ▭ Țăranii care aveau ogoarele aici își repezeau cîteodată privirile peste nemărginirea lor, mulțumiți de frumusețea cu care li se arătau alăturate, unite în devălmășie. MIHALE, O. 315.