10 definiții pentru detunătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETUNĂTÚRĂ, detunături, s. f. Zgomot puternic (ca al tunetului) produs de o explozie, de o armă de foc etc.; bubuit, detunare, detunet. – Detuna + suf. -ătură.

DETUNĂTÚRĂ, detunături, s. f. Zgomot puternic (ca al tunetului) produs de o explozie, de o armă de foc etc.; bubuit, detunare, detunet. – Detuna + suf. -ătură.

detunătúră sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: detuna + -ătură] 1 (Îvp) Trăsnet. 2 (Îvp) Fulger. 3 (îvr; fig) Dărâmătură. 4 (Îvp) Explozie. 5 Descărcare a unei arme de foc (cu scopul de a ucide) Si: bombardament, împușcătură, (înv) detunet (5). 6 Zgomot înfundat și puternic produs de declanșarea unor arme de foc, de o explozie sau de alte surse de zgomot Si: bubuit, detunare (5), detunat1 (5), detunet (6).

DETUNĂTÚRĂ, detunături, s. f. Zgomot puternic, bubuitură mare (produsă mai ales de o explozie sau de o armă de foc). Motorul porni cu niște detunături ca de tun. DUMITRIU, V. L. 130. Numai susurul Prahovei, numai detunătura unei stînci prăvălită din înălțimi, numai izbitura securilor care mușcau din tulpina mustoasă a copacilor tulburau tihna locului. PAS, L. II 157. O detunătură înfiorătoare vui și se sparse de zidurile castelului. VLAHUȚĂ, O. A. I 149.

DETUNĂTÚRĂ ~i f. Zgomot puternic produs de o explozie sau de o armă de foc la descărcare. /a detuna + suf. ~ătură

detunătúră f., pl ĭ (d. detun). Lovitură puternică. Dărămătură, prăbușitură, loc prăbușit. Neol. Bubuĭtură, pocnitură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

detunătúră s. f., g.-d. art. detunătúrii; pl. detunătúri

detunătúră s. f., g.-d. art. detunătúrii; pl. detunătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DETUNĂTU s. bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. și reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.)

Intrare: detunătură
detunătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detunătu
  • detunătura
plural
  • detunături
  • detunăturile
genitiv-dativ singular
  • detunături
  • detunăturii
plural
  • detunături
  • detunăturilor
vocativ singular
plural

detunătură

  • 1. Zgomot puternic (ca al tunetului) produs de o explozie, de o armă de foc etc.
    exemple
    • Motorul porni cu niște detunături ca de tun. DUMITRIU, V. L. 130.
      surse: DLRLC
    • Numai susurul Prahovei, numai detunătura unei stînci prăvălită din înălțimi, numai izbitura securilor care mușcau din tulpina mustoasă a copacilor tulburau tihna locului. PAS, L. II 157.
      surse: DLRLC
    • O detunătură înfiorătoare vui și se sparse de zidurile castelului. VLAHUȚĂ, O. A. I 149.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Detuna + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09