2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETERIORÁT, -Ă, deteriorați, -te, adj. Uzat, stricat. [Pr.: -ri-o-] – V. deteriora.

DETERIORÁT, -Ă, deteriorați, -te, adj. Uzat, stricat. [Pr.: -ri-o-] – V. deteriora.

deteriorat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / P: ~ri-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: deteriora] Care este stricat Si: avariat, defectat, degradat, dereglat, rupt, uzat.

deteriorat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deteriora] Stricare.

DETERIORÁT, -Ă, deteriorați, -te, adj. În stare rea; stricat. Mașină deteriorată. – Pronunțat: -ri-o-.

DETERIORÁ, deteriorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uza, a (se) strica (prin întrebuințare îndelungată, în urma unui accident etc.). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. déteriorer, lat. deteriorare.

DETERIORÁ, deteriorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uza, a (se) strica (prin întrebuințare îndelungată, în urma unui accident etc.). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. déteriorer, lat. deteriorare.

deteriorá vtr [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 211 / P: ~ri-o~ / Pzi: ~réz / E: fr déteriorer] 1-2 A (se) strica (prin întrebuințare îndelungată, în urma unui accident etc.) Si: a (se) avaria, a (se) defecta, a (se) degrada, a (se) deregla, a (se) rupe, a (se) uza.

DETERIORÁ, deteriorez, vb. I. Tranz. A aduce în stare rea, a scoate din uz (prin întrebuințare îndelungată); a strica. Inspectînd măcar o dată pe săptămînă odăile, să constate dacă nimeni n-a deteriorat paturile... C. PETRESCU, C. V. 50. ◊ Refl. După înșurubări și deșurubări repetate, filetul începe să se deterioreze. – Pronunțat: -ri-o-.

DETERIORÁ vb. I. tr., refl. A uza sau a aduce stricăciuni, a (se) strica. [Pron. -ri-o-. / < fr. détériorer, it., lat. deteriorare].

DETERIORÁ vb. tr., refl. 1. a (se) uza, a aduce stricăciuni unui lucru, a (se) strica, a (se) degrada. 2. a (se) distruge echilibrul, caracterul (unor relații etc.). (< fr. déteriorer, lat. deteriorare)

A DETERIORÁ ~éz tranz. A face să se deterioreze; a defecta; a strica; a avaria; a deregla. [Sil. -ri-o-] /<fr. déteriorer, lat. deteriorare

A SE DETERIORÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre sisteme tehnice) A ieși din funcțiune; a nu mai funcționa normal; a se defecta; a se degrada; a se strica; a se deregla. [Sil. -ri-o-] /<fr. déteriorer, lat. deteriorare

deteriorà v. a aduce un lucru în stare rea, a strica.

*deteriorez v. tr. (lat. deterióro, -áre, d. detérior, -óris, maĭ răŭ, maĭ stricat). Stric, avariez: casă, șosea deteriorată. V. vatăm.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deteriorá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 deterioreáză

deteriorá vb. (sil. -ri-o), ind. prez. 1 sg. deterioréz, 3 sg. și pl. deterioreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DETERIORÁT adj. 1. degradat, învechit, stricat, uzat, (Mold.) hrentuit, (fam.) hârbuit, hodorogit, paradit, rablagit, (fam. rar) răblărit. (Un obiect ~.) 2. v. ponosit. 3. avariat.

DETERIORÁT adj. v. înrăutățit.

DETERIORAT adj. 1. degradat, învechit, stricat, uzat, (Mold.) hrentuit, (fam.) hîrbuit, hodorogit, paradit, rablagit, (fam. rar) răblărit. (Un obiect ~.) 2. degradat, ponosit, ros, stricat, tocit, uzat. (Haine ~.) 3. avariat, stricat. (Sistem tehnic ~.)

DETERIORÁ vb. v. agrava, înrăi, înrăutăți.

DETERIORÁ vb. 1. a (se) degrada, a se învechi, a (se) strica, a (se) uza, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) hârbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (Mobila s-a ~.) 2. v. ponosi. 3. v. avaria.

arată toate definițiile

Intrare: deteriorat
deteriorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deteriorat
  • deterioratul
  • deterioratu‑
  • deteriora
  • deteriorata
plural
  • deteriorați
  • deteriorații
  • deteriorate
  • deterioratele
genitiv-dativ singular
  • deteriorat
  • deterioratului
  • deteriorate
  • deterioratei
plural
  • deteriorați
  • deterioraților
  • deteriorate
  • deterioratelor
vocativ singular
plural
Intrare: deteriora
  • silabație: -ri-o-ra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deteriora
  • deteriorare
  • deteriorat
  • deterioratu‑
  • deteriorând
  • deteriorându‑
singular plural
  • deteriorea
  • deteriorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deteriorez
(să)
  • deteriorez
  • deterioram
  • deteriorai
  • deteriorasem
a II-a (tu)
  • deteriorezi
(să)
  • deteriorezi
  • deteriorai
  • deteriorași
  • deterioraseși
a III-a (el, ea)
  • deteriorea
(să)
  • deterioreze
  • deteriora
  • deterioră
  • deteriorase
plural I (noi)
  • deteriorăm
(să)
  • deteriorăm
  • deterioram
  • deteriorarăm
  • deterioraserăm
  • deteriorasem
a II-a (voi)
  • deteriorați
(să)
  • deteriorați
  • deteriorați
  • deteriorarăți
  • deterioraserăți
  • deterioraseți
a III-a (ei, ele)
  • deteriorea
(să)
  • deterioreze
  • deteriorau
  • deteriora
  • deterioraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deteriorat

etimologie:

  • vezi deteriora
    surse: DEX '98 DEX '09

deteriora

  • 1. A (se) uza, a (se) strica (prin întrebuințare îndelungată, în urma unui accident etc.).
    exemple
    • Inspectînd măcar o dată pe săptămînă odăile, să constate dacă nimeni n-a deteriorat paturile... C. PETRESCU, C. V. 50.
      surse: DLRLC
    • După înșurubări și deșurubări repetate, filetul începe să se deterioreze.
      surse: DLRLC
  • 2. A (se) distruge echilibrul, caracterul (unor relații etc.).
    surse: MDN '00 sinonime: distruge

etimologie: