13 definiții pentru despotic

despótic, ~ă a [At: (a. 1716) ȘINCAI, HR. III, 246/18 / Pl: ~ici, ~e / E: fr despotique] 1 (D. oameni) Care procedează după bunul plac. 2 (D. oameni) Care își impune voința asupra celorlalți, fară să țină seama de dorințele sau interesele lor. 3 (D. hotărâri) Arbitrar. 4-5 (D. manifestări umane) Care nu respectă (voința sau) drepturile altora Si: (înv) despoticesc (2-3). 6-7 (Ca) de despot (1) Si: (înv) despoticesc (4-5). 8 (D. guvernări) Absolut. 9-10 (D. fapte) (Ca) de despot (1) Si: (înv) despoticesc (7-8). 11 (D. legi) Dictatorial. 12 (D. un regim) Tiranic. 13-16 Caracteristic despotului (1-4) Si: (înv) despoticesc (11-14). 17-20 Propriu despotului (1-4) Si: (înv) despoticesc (15-18). 21-24 Referitor la despot (1-4) Si: (înv) despoticesc (19-22).

DESPÓTIC, -Ă, despotici, -ce, adj. (Despre o faptă, un regim, o lege) De despot, caracteristic despoților; tiranic, dictatorial, samavolnic; (despre oameni) care se comportă ca un despot; absolut, arbitrar (2). – Din fr. despotique.

DESPÓTIC, -Ă, despotici, -ce, adj. (Despre o faptă, un regim, o lege) De despot, caracteristic despoților; tiranic, dictatorial, samavolnic; (despre oameni) care se comportă ca un despot; absolut, arbitrar (2). – Din fr. despotique.

DESPÓTIC, -Ă, despotici, -e, adj. (Despre o faptă, un regim, o lege) De despot, caracteristic despoților; tiranic, dictatorial, absolutist, arbitrar, samavolnic; (despre persoane) care se comportă ca un despot. Vedem pe iuncărul Bălcescu la închisoarea Gorgani, condamnat pentru încercarea de răsturnare a despoticului domnitor Ghica. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 11/5. Marii pictori ruși s-au aflat, ca și marii scriitori ruși ai secolului trecut, cu tot regimul despotic, apăsător, alături de poporul rus, alături de toți oamenii cu idei înaintate care luptau cu cruntele realități, avînd ochii îndreptați spre viitor. STANCU, U.R.S.S. 57. Adevărații oameni ai poporului au grăit și cu umărul poporului au răsturnat o lege despotică, un rege, o instituție nedreaptă. RUSSO, S. 181.

despótic adj. m., pl. despótici; f. despótică, pl. despótice

despótic adj. m., pl. despótici; f. sg. despótică, pl. despótice

DESPÓTIC adj. 1. v. tiranic. 2. v. tiran. 3. v. abuziv.

DESPÓTIC, -Ă adj. De despot; tiranic, absolutist, dictatorial. [Cf. fr. despotique].

DESPÓTIC, -Ă adj. 1. caracteristic despoților; tiranic, dictatorial, samavolnic. 2. abuziv, arbitrar. (< fr. despotique)

DESPÓTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de despoți; propriu despoților. Regim ~. /<fr. despotique

*despótic, -ă adj. (vgr. despotikós). Arbitrar, tiranic: guvern despotic. Adv. În mod despotic. – Vechĭ (Con. 281). -ícesc (rus. despotičeskiĭ).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESPÓTIC adj. 1. dictatorial, samavolnic, satrapic, tiranic, (înv.) tiranicésc, tirănésc. (Guvernare ~.) 2. tiran. (Domn ~.) 3. abuziv, arbitrar, excesiv, samavolnic, samavolnicesc, silnic, (înv.) vólnic. (O măsură ~.)

Intrare: despotic
despotic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular despotic despoticul despotică despotica
plural despotici despoticii despotice despoticele
genitiv-dativ singular despotic despoticului despotice despoticei
plural despotici despoticilor despotice despoticelor
vocativ singular
plural