2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPĂTURÍRE, despăturiri, s. f. Acțiunea de a despături și rezultatul ei. [Var.: despăturáre s. f.] – V. despături.

DESPĂTURÍRE, despăturiri, s. f. Acțiunea de a despături și rezultatul ei. [Var.: despăturáre s. f.] – V. despături.

despăturire sf [At: LB / V: ~rare / Pl: ~ri / E: despături] 1-3 Desfacere a unei hârtii, pânze etc. ce a fost (împăturită), (îndoită sau) mototolită Si: despăturit1 (1-3). 4 (Trs) Desfacere a paielor din snop Si: despăturit1 (4).

DESPĂTURÍRE, despăturiri, s. f. (Și în forma despăturare) Acțiunea de a despături. – Variantă: despăturáre s. f.

DESPĂTURÁ vb. I v. despături.

DESPĂTURÁ vb. I v. despături.

DESPĂTURÁ vb. I v. despături.

DESPĂTURÁRE s. f. v. despăturire.

DESPĂTURÁRE s. f. v. despăturire.

DESPĂTURÁRE s. f. v. despăturire.

DESPĂTURÍ, despăturesc, vb. IV. Tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [Var.: despăturá vb. I] – Pref. des- + [îm]pături.

despătura vt vz despături

despăturare sf vz despăturire

despături vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V. ~ra / Pzi: ~resc / E: des- + (îm)pături] 1-3 (C.i. hârtie, pânză etc.) A desface după ce a fost (împăturit), (îndoit sau) mototolit. 4 (Trs; c.i. paie) A desface din snop. modificată

DESPĂTURÍ, despăturesc, vb. IV. Tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [Var.: despăturá vb. I] – Des1- + [îm]pături.

DESPĂTURÍ, despăturesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma despătura) A desface ceva (o pînză, o stofă, o hîrtie etc.) care fusese îndoit, strîns sau împăturit. Scoase o hîrtie, o despături, întinzînd-o jandarmului. CAMILAR, N. II 254. Își șterse mustățile... cu o batistă albă, pe care o despături atunci. C. PETRESCU, Î. II 113. Șeful de post, cu obrazul stors de sînge, i-a despăturat un teanc de hîrtii pe birou. POPA, V. 189. – Variantă: despăturá, despătur, vb. I.

A DESPĂTURÍ ~ésc tranz. (obiecte strânse, împăturite) A desfășura, întinzând; a desface. /des- + a [îm]pături


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

despăturíre s. f., g.-d. art. despăturírii; pl. despăturíri

despăturíre s. f., g.-d. art. despăturírii; pl. despăturíri

despăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăturésc, imperf. 3 sg. despătureá; conj. prez. 3 despătureáscă

despăturá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. despătură; conj. prez. 3 sg. și pl. despăture

despăturí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăturésc, imperf. 3 sg. despătureá; conj. prez. 3 sg. și pl. despătureáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESPĂTURÍRE s. desfacere, dezdoire. (~ unei coli de hârtie.)

DESPĂTURIRE s. desfacere, dezdoire. (~ unei coli de hîrtie.)

DESPĂTURÍ vb. a desface, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)

arată toate definițiile

Intrare: despăturire
despăturire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despăturire
  • despăturirea
plural
  • despăturiri
  • despăturirile
genitiv-dativ singular
  • despăturiri
  • despăturirii
plural
  • despăturiri
  • despăturirilor
vocativ singular
plural
despăturare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despăturare
  • despăturarea
plural
  • despăturări
  • despăturările
genitiv-dativ singular
  • despăturări
  • despăturării
plural
  • despăturări
  • despăturărilor
vocativ singular
plural
Intrare: despături
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despături
  • despăturire
  • despăturit
  • despăturitu‑
  • despăturind
  • despăturindu‑
singular plural
  • despăturește
  • despăturiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despăturesc
(să)
  • despăturesc
  • despătuream
  • despăturii
  • despăturisem
a II-a (tu)
  • despăturești
(să)
  • despăturești
  • despătureai
  • despăturiși
  • despăturiseși
a III-a (el, ea)
  • despăturește
(să)
  • despăturească
  • despăturea
  • despături
  • despăturise
plural I (noi)
  • despăturim
(să)
  • despăturim
  • despătuream
  • despăturirăm
  • despăturiserăm
  • despăturisem
a II-a (voi)
  • despăturiți
(să)
  • despăturiți
  • despătureați
  • despăturirăți
  • despăturiserăți
  • despăturiseți
a III-a (ei, ele)
  • despăturesc
(să)
  • despăturească
  • despătureau
  • despături
  • despăturiseră
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despătura
  • despăturare
  • despăturat
  • despăturatu‑
  • despăturând
  • despăturându‑
singular plural
  • despătură
  • despăturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despătur
(să)
  • despătur
  • despăturam
  • despăturai
  • despăturasem
a II-a (tu)
  • despături
(să)
  • despături
  • despăturai
  • despăturași
  • despăturaseși
a III-a (el, ea)
  • despătură
(să)
  • despăture
  • despătura
  • despătură
  • despăturase
plural I (noi)
  • despăturăm
(să)
  • despăturăm
  • despăturam
  • despăturarăm
  • despăturaserăm
  • despăturasem
a II-a (voi)
  • despăturați
(să)
  • despăturați
  • despăturați
  • despăturarăți
  • despăturaserăți
  • despăturaseți
a III-a (ei, ele)
  • despătură
(să)
  • despăture
  • despăturau
  • despătura
  • despăturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

despăturire despăturare

  • 1. Acțiunea de a despături și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desfacere dezdoire

etimologie:

  • vezi despături
    surse: DEX '98 DEX '09

despături despătura

  • 1. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desface desfășura dezdoi răspica antonime: împături 3 exemple
    exemple
    • Scoase o hîrtie, o despături, întinzînd-o jandarmului. CAMILAR, N. II 254.
      surse: DLRLC
    • Își șterse mustățile... cu o batistă albă, pe care o despături atunci. C. PETRESCU, Î. II 113.
      surse: DLRLC
    • Șeful de post, cu obrazul stors de sînge, i-a despăturat un teanc de hîrtii pe birou. POPA, V. 189.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix des- + [îm]pături.
    surse: DEX '09