2 definiții pentru desmierda

desmierdá (-d, -át), vb.1. A mîngîia. – 2. (Refl.) a se desfăta. – Mr. disńerdu, disńierdare. Lat. *dĭsmerdāre, de la merda (Pușcariu 522; Candrea-Dens., 491; REW 5520; Tiktin; Densusianu, GS, II, 18; Candrea; Scriban). Pentru evoluția semantică, cf. desfăta. Cihac, II, 495 explică greșit acest cuvînt prin intermediul mag.Der. desmerdăciune, s. f. (înv., voluptate); desmierdător, adj. (mîngîietor, măgulitor).

desmierdà v. 1. a mângâia cu vorbe de dragoste, a răsfăța; 2. a mângăia în genere: (soarele) strălucește și desmeardă oceanul de ninsoare AL.; 3. a se da plăcerilor. [Derivat din lat. MERDA, murdărie, însemnează lit. a scoate din murdărie, a spăla un copil în fașe, de unde a netezi pruncul, a-l mângăia: vorba făcea la început parte din graiul dădacelor].

Intrare: desmierda
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desmierda desmierdare desmierdat desmierdând singular plural
desmiardă desmierdați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desmierd (să) desmierd desmierdam desmierdai desmierdasem
a II-a (tu) desmierzi (să) desmierzi desmierdai desmierdași desmierdaseși
a III-a (el, ea) desmiardă (să) desmierde desmierda desmierdă desmierdase
plural I (noi) desmierdăm (să) desmierdăm desmierdam desmierdarăm desmierdaserăm, desmierdasem*
a II-a (voi) desmierdați (să) desmierdați desmierdați desmierdarăți desmierdaserăți, desmierdaseți*
a III-a (ei, ele) desmiardă (să) desmierde desmierdau desmierda desmierdaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)