15 definiții pentru desființa

desființá vtr [At: CONDICA, O. 42/28 / P: ~fi-in~ / V: (înv) ~țí, dis~ / Pzi: ~țéz / E: des- + (în)ființa] 1-2 (A face să nu mai fie) sau a dispărea Vz a distruge, a strica. 3-4 A (se) omorî. 5-6 (D. legi, convenții, asociații, instituții etc.) (A face să nu mai fie în vigoare sau) a ieși din vigoare Si: a abroga, a anula, a revoca, a suprima.

DESFIINȚÁ, desființez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici. ♦ A abroga, a anula un contract, o convenție etc. – Pref. des- + [în]ființa.

DESFIINȚÁ, desființez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici. ♦ A abroga, a anula un contract, o convenție etc. – Des1 + [în]ființa.

DESFIINȚÁ, desființez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să nu mai existe; a suprima. Ai să desființezi secția laboratorului. CAMIL PETRESCU, T. III 169. Constantin Mavrocordat, la 1739, desființă de tot vechea organizare militară a țării. BĂLCESCU, O. I 32. ♦ (Cu privire la legi, contracte, convenții) A abroga; a anula.

desființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 desființeáză

desființá vb. (sil. -fi-in-), ind. prez. 1 sg. desființéz, 3 sg. și pl. desființeáză

DESFIINȚÁ vb. 1. v. anula. 2. v. aboli. 3. a anula, (fig.) a ridica. (A ~ orice restricție de circulație.) 4. a suprima. (A ~ un post.) 5. v. dizolva. 6. v. lichida. 7. a distruge, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (A ~ pur și simplu totul în calea lui.)

A desființa ≠ a înființa, a întemeia

DESFIINȚÁ vb. I. tr. A face ceva să nu mai existe; a distruge, a nimici. [Pron. -fi-in-. / după înființa].

DESFIINȚÁ vb. tr. a face să nu mai existe ceva; a distruge, a nimici. (< des- + /în/ființa)

A DESFIINȚÁ ~éz tranz. 1) A face să înceteze existența; a dizolva. 2) (legi, contracte, decrete, convenții) A declara nul printr-o dispoziție oficială; a abroga; a aboli; a anula; a revoca. [Sil. -fi-in-] /des- + a [în]ființa

desființà v. a face să nu mai fie, a suprima, a abroga, a anula: a desființa o lege.

desființéz v. tr. (d. ființă). Suprim, nimicesc: a desființa o societate, o lege.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESFIINȚÁ vb. 1. (JUR.) a abroga, a anula, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (~ o lege, un act normativ.) 2. (JUR.) a aboli, a suprima, (pop.) a ștérge. (Sclavia a fost ~.) 3. a anula, (fig.) a ridica. (A ~ orice restricție de circulație.) 4. a suprima. (A ~ un post.) 5. a dizolva. (A ~ o organizație.) 6. a lichida, a stîrpl, a suprima. (A ~ abuzurile.) 7. a distruge, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (A ~ pur și simplu totul în calea lui.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

desființa, desființez v. t. 1. a compromite. 2. a certa cu asprime. 3. a umili; a ridiculiza. 4. a bate rău de tot.

Intrare: desființa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desființa desființare desființat desființând singular plural
desființea desființați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desființez (să) desființez desființam desființai desființasem
a II-a (tu) desființezi (să) desființezi desființai desființași desființaseși
a III-a (el, ea) desființea (să) desființeze desființa desființă desființase
plural I (noi) desființăm (să) desființăm desființam desființarăm desființaserăm, desființasem*
a II-a (voi) desființați (să) desființați desființați desființarăți desființaserăți, desființaseți*
a III-a (ei, ele) desființea (să) desființeze desființau desființa desființaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)