2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCUAMÁRE, descuamări, s. f. Faptul de a se descuama; fenomen patologic de cojire a epidermei. – V. descuama.

DESCUAMÁRE, descuamări, s. f. Faptul de a se descuama; fenomen patologic de cojire a epidermei. – V. descuama.

descuamare sf [At: DA ms / P: ~cua~ / S și: (înv) ~cva~ / Pl: ~mări / E: descuama] 1-2 Cojire a pielii (după anumite boli eruptive) Si: descuamat1 (1-2), descuamație (1-2). 3 Desprindere succesivă a straturilor superficiale ale unei roci sub acțiunea unor agenți geomorfologici Si: descuamat1 (3), descuamație (3), exfoliere.

DESCUAMÁRE, descuamări, s. f. Faptul de a se descuama; fenomen patologic de cojire și detașare a epidermei. – Pronunțat: -cua-.

DESCUAMÁRE s.f. Faptul de a se descuama; descuamație. ♦ Desprindere succesivă a stratelor superficiale ale unei roci sub acțiunea unor agenți geomorfologici; exfoliere. [Pron. -cua-. / < descuama].

DESCUAMÁRE s. f. 1. faptul de a se descuama; descuamație. 2. desprindere succesivă a straturilor superficiale ale unei roci sub acțiunea unor agenți geomorfologici. (< descuama)

DESCUAMÁ, pers. 3 descuamează, vb. I. Refl. (Despre epidermă) A se coji în urma unei boli contagioase eruptive sau de piele. – Din fr. desquamer, lat. desquamare.

DESCUAMÁ, pers. 3 descuamează, vb. I. Refl. (Despre epidermă) A se coji în urma unei boli contagioase eruptive sau de piele. – Din fr. desquamer, lat. desquamare.

descuama vr [At: DA ms / S și: (înv) ~cva~ / P: ~cua~ / Pzi: ~mez, (rar) ~am / E: fr descquamer, lat descquamo, -are] (D. epidermă) 1-2 A se coji (în urma unei boli de piele).

DESCUAMÁ, descuamez, vb. I. Refl. (Despre piele) A se coji în urma unei boli de piele sau eruptive. – Pronunțat: -cua-.

DESCUAMÁ vb. I. refl. (Despre piele) A se coji (ca urmare a unei boli). [Pron. -cua-. / cf. fr. desquamer, lat. desquamare].

DESCUAMÁ vb. refl. (despre piele) a se coji (ca urmare a unei boli). (< fr. desquamer, lat. desquamare)

A SE DESCUAMÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre epidermă) A pierde coaja (din cauza unei boli contagioase sau de piele); a se coji. [Sil. -cu-a-] /<fr. desquamer, lat. desquamare

*descŭám și -éz, a -á v. tr. (lat. de-squamare, d. squama, solz. V. scamă). Dezlipesc părticele din ceva, Răzuĭesc solziĭ. V. refl. Se zice despre pele cînd tot cade de pe ĭa mătreață și alte pelicule.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!descuamáre (-cua-) s. f., g.-d. art. descuamắrii; pl. descuamắri

descuamáre s. f. (sil. mf. -scua-), g.-d. art. descuamării; pl. descuamări

!descuamá (a se ~) (-cua-) vb. refl., ind. prez. 3 se descuameáză

descuamá vb. (sil. mf. -scua-), ind. prez. 3 sg. și pl. descuameáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCUAMÁRE s. cojire, descuamație, jupuire, (rar) scămoșare, (înv.) tărâțare. (~ pielii.)

DESCUAMARE s. cojire, jupuire, (rar) scămoșare, (înv.) tărîțare. (~ pielii.)

DESCUAMÁ vb. a se coji, a se jupui, a se scoroji, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărâța. (Pielea s-a ~.)

arată toate definițiile

Intrare: descuamare
descuamare substantiv feminin
  • silabație: des-cua- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descuamare
  • descuamarea
plural
  • descuamări
  • descuamările
genitiv-dativ singular
  • descuamări
  • descuamării
plural
  • descuamări
  • descuamărilor
vocativ singular
plural
Intrare: descuama
  • silabație: des-cua-ma info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descuama
  • descuamare
  • descuamat
  • descuamatu‑
  • descuamând
  • descuamându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • descuamea
(să)
  • descuameze
  • descuama
  • descuamă
  • descuamase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • descuamea
(să)
  • descuameze
  • descuamau
  • descuama
  • descuamaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descuamare

  • 1. Faptul de a se descuama; fenomen patologic de cojire a epidermei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: descuamație
    • 1.1. Desprindere succesivă a stratelor superficiale ale unei roci sub acțiunea unor agenți geomorfologici.
      surse: DN sinonime: exfoliere

etimologie:

  • vezi descuama
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

descuama

  • 1. (Despre epidermă) A se coji în urma unei boli contagioase eruptive sau de piele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: coji

etimologie: