17 definiții pentru descripție descripțiune

descrípție sf [At: STAMATI, D. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr description, lat descriptio, -onis] 1-7 (Rar) Descriere (1-7). 8 (Log) Procedeu de simbolizare prin care individualul este redat din punct de vedere logic.

DESCRÍPȚIE, descripții, s. f. (Rar) Descriere. ♦ (Log.) Procedeu de descriere a unui obiect ca fiind singurul deținător al unei proprietăți. [Var.: (înv.) descripțiúne s. f.] – Din fr. description, lat. descriptio, -onis.

DESCRÍPȚIE, descripții, s. f. (Rar) Descriere. [Var.: (înv.) descripțiúne s. f.] – Din fr. description, lat. descriptio, -onis.

DESCRÍPȚIE, descripții, s. f. (Ieșit din uz) Descriere. Se prezintă să ia în primire invitații cunoscuți pînă acum numai după o vagă și sumară descripție. C. PETRESCU, C. V. 181. Aci va fi vorba de stil, ritm, rimă, peisaj, descripția naturii, combinația felurită de icoane. GHEREA, ST. CR. I 40. – Variantă: (învechit) descripțiúne (pronunțat -ți-u-) (MACEDONSKI, O. IV 60, GHEREA, ST. CR. III 383, ODOBESCU, S. III 20) s. f.

descrípție (rar) (des-crip-ți-e/de-scrip-) s. f., art. descrípția (-ți-a), g.-d. art. descrípției; pl. descrípții, art. descrípțiile (-ți-i-)

descrípție s. f. (sil. -ți-e; mf. -scrip-), art. descrípția (sil. -ți-a), g.-d. art. descrípției; pl. descrípții, art. descrípțiile (sil. -ți-i)

DESCRÍPȚIE s. v. descriere, expunere, înfățișare, prezentare, redare, zugrăvire.

DESCRÍPȚIE s.f. (Rar) Descriere. ♦ (Log.) Procedeu de simbolizare prin care individualul este redat din punct de vedere logic. [Gen. -iei, var. descripțiune s.f. / cf. fr. description, lat. descriptio].

DESCRÍPȚIE s. f. 1. descriere. 2. (log.) procedeu de simbolizare prin care individualul este redat din punct de vedere logic. (< fr. description, lat. descriptio)

DESCRIPȚIÚNE s. f. v. descripție.

DESCRIPȚIÚNE s. f. v. descripție.

DESCRIPȚIÚNE s. f. v. descripție.

DESCRIPȚIÚNE s.f. v. descripție.

descripți(un)e f. 1. operă sau cuvântare prin care se descrie; 2. inventar amănunțit.

*descripțiúne f. (lat. descriptio). Acțiunea de a descrie. Operă scrisă orĭ vorbită pin care descriĭ ceva, reprezentarea unuĭ obĭect pin vorbe. – Și ípție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

descripție s. v. DESCRIERE. EXPUNERE. ÎNFĂȚIȘARE. PREZENTARE. REDARE. ZUGRĂVIRE.

descripție (fr. description „descriere”), figură de stil compozițională și plasticizantă, care constă în a înfățișa, printr-o acumulare de epitete, metafore ș.a., un lucru, o ființă, un tablou într-un chip sugestiv și plastic. D. se reflectă și-ntr-o simplă frază (P): „Hassan de mirare e negru pământ Nu știe de-i vis, ori aieve-i.” (G. Coșbuc) dar și într-o suită de fraze, care pot alcătui chiar o compoziție: „Oh! frumoasa Italie, cu cerul ei vioriu și adânc, cu soarele ei potop de lumină și viață, cu pământul acoperit cu vii, cu iasomie și cu portocale, pământ care te amețește cu aburii săi de vin, cu miresmele sale de flori și de fructeItalia cu nopți argintii, cu năprasnicele clădiri, cu cântăreții și tragedienii săi zvăpăiați și nemuritorifericita Italie, grădina lumii, visul Nordului, basmul popoarelor...” (B. Șt. Delavrancea)

Intrare: descripție
descripție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e; mf. -scrip-
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descripție descripția
plural descripții descripțiile
genitiv-dativ singular descripții descripției
plural descripții descripțiilor
vocativ singular
plural
descripțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descripțiune descripțiunea
plural descripțiuni descripțiunile
genitiv-dativ singular descripțiuni descripțiunii
plural descripțiuni descripțiunilor
vocativ singular
plural