2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (3)
- relaționale (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESCORDAT, -Ă adj. v. discordat.
DISCORDA, pers. 3 discordează, vb. I. 1. Intranz. A fi în discordanță, a nu concorda, a nu se potrivi. 2. Refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A se dezacorda. – Din fr. discorder, lat. discordare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCORDA, pers. 3 discordează, vb. I. 1. Intranz. A fi în discordanță, a nu concorda, a nu se potrivi. 2. Refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A se dezacorda. – Din fr. discorder, lat. discordare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCORDAT, -Ă, discordați, -te, adj. 1. (Despre instrumente muzicale cu coarde) Dezacordat. ♦ (Despre arcuri) Care nu este întins sau încordat suficient. 2. Fig. (Rar; despre oameni) Indispus, posomorât. – V. discorda.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCORDAT, -Ă, discordați, -te, adj. 1. (Despre instrumente muzicale cu coarde) Dezacordat. ♦ (Despre arcuri) Care nu este întins sau încordat suficient. 2. Fig. (Rar; despre oameni) Indispus, posomorât. – V. discorda.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descorda v vz discorda
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
discorda [At: HELIADE, O. II, 376 / V: (înv) des~ / Pzi: 3 ~dează, (rar) discordă / E: fr discorder, lat discordare] 1 vr (Înv; d. instrumentele muzicale cu coarde, pex, d. coardele instrumentelor) A se dezacorda. 2 vr (D. corpuri sau d. mușchii corpului aflați în stare de încordare) A se destinde. 3 vi A fi în discordanță (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
discordat, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, O. A. 62 / V: (înv) des~ / Pl: ~ați, ~e / E: discorda] 1 (D. instrumente muzicale cu coarde) Care este dezacordat Si: fals. 2 (D. arcuri) Care nu este încordat bine Si: destins. 3 Relaxat. 4 (Rar; fig; d. oameni) Indispus.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCORDA vb. I v. discorda.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCORDA, pers. 3 discordează și (mai rar) discordă, vb. I. 1. Intranz. (În opoziție cu concorda) A fi în discordanță, a distona, a nu se armoniza, a nu se potrivi. 2. Refl. (Învechit, despre instrumente muzicale cu coarde sau despre coardele instrumentelor; în opoziție cu acorda) A se dezacorda. S-au discordat ghitara!... Pas acum de-o acordează cu mînile înghețate. ALECSANDRI, T. I 78. ◊ Fig. Anul 1848... Toată lumea se aruncă în arena politică. Lira lui Lamartine se discordă și telescopul lui Arago prinse ceață. NEGRUZZI, S. I 335. 3. Tranz. (În opoziție cu încorda) A relaxa, a slăbi tensiunea, a destinde. A discorda un arc. ◊ Fig. O moliciune subită îi discordează toți nervii. VLAHUȚĂ, O. A. III 93. Un sentiment de dureroasă izolare îi întuneca mintea, îi discorda voința. id. ib. 142. ◊ Refl. Dinu se lăsă iar pe pîntece, întinzîndu-se, ca un șarpe care se discordează. SADOVEANU, O. III 163. – Variantă: descorda vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCORDAT, -Ă, discordați, -te, adj. 1. (Despre instrumente muzicale cu coarde) Dezacordat, neacordat. Flașnetele... din cînd în cînd se opreau, oftînd obosite și discordate. SADOVEANU, D. 74. ♦ (Despre arcuri etc.) Care nu e încordat bine, care nu e întins cum trebuie; destins, relaxat. Se mai găseau arce discordate și săgeți în tolbe sparte. SADOVEANU, D. P. 71. 2. Fig. (Rar; despre oameni) Indispus, posomorît. După atît de bună petrecere, sînt cam discordat, – mai cu seamă că am primit... știri urîte. CARAGIALE, O. VII 19. – Variantă: descordat, -ă (SLAVICI, O. I 157) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCORDA vb. I. v. discorda.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
DESCORDA vb. I. v. discorda.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCORDA vb. I. 1. intr. A nu concorda, a nu se potrivi. ♦ A fi discordant, lipsit de armonie, 2. tr. A relaxa, a destinde. [P.I. 3 -dează și (rar) -dă. Var. descorda vb. I. / < fr. discorder, it. lat. discordare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCORDAT, -Ă adj. 1. (Despre instrumente muzicale cu coarde) Dezacordat; neacordat. ♦ (Despre arcuri) Neîntins, neîncordat; destins. 2. (Fig.; rar, despre oameni) Indispus, posomorît. [< discorda].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCORDA vb. I. intr. a nu concorda, a nu se potrivi. ◊ a fi discordant. II. tr. a relaxa. II. refl. (despre instrumente muzicale cu coarde) a se dezacorda. (< fr. discorder, lat. discordare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DISCORDA ~ez 1. intranz. A fi în discordanță; a distona; a dezacorda. 2. tranz. (instrumente muzicale cu coarde) A face să se dezacordeze; a dezacorda. /<fr. discorder, lat. discordare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DISCORDA pers. 3 se ~ează intranz. (despre instrumente muzicale) A-și pierde constanța tonurilor; a se dezacorda. /<fr. discorder, lat. discordare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
discordà v. a fi discordant: s’a discordat chitara AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* discordéz v. tr. (d. coardă, după a acorda; lat. dis-cordare, a fi în dezacord). Stric acordu, dezacordez: a discorda o chitară. V. destrun.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
discorda (a ~) vb., ind. prez. 3 discordează, imperf. 3 pl. discordau; conj. prez. 3 să discordeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
discorda (a ~) vb., ind. prez. 3 discordează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
discorda vb., ind. prez. 3 sg. discordează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DISCORDA vb. (MUZ.) a se dezacorda. (Un instrument care s-a ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISCORDAT adj. 1. destins, relaxat, slăbit. (Un arc ~.) 2. (MUZ.) dezacordat, (rar) destrunat. (Un instrument cu coarde ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISCORDA vb. a se dezacorda. (Un instrument care s-a ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCORDAT adj. 1. destins, relaxat, slăbit. (Un arc ~.) 2. dezacordat, (rar) destrunat. (Un instrument cu coarde ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A discorda ≠ a acorda, a armoniza, a concorda
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT4) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT4) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
discordaverb
- 2. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A se dezacorda. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
- S-au discordat ghitara!... Pas acum de-o acordează cu mînile înghețate. ALECSANDRI, T. I 78. DLRLC
- Anul 1848... Toată lumea se aruncă în arena politică. Lira lui Lamartine se discordă și telescopul lui Arago prinse ceață. NEGRUZZI, S. I 335. DLRLC
-
-
- A discorda un arc. DLRLC
- O moliciune subită îi discordează toți nervii. VLAHUȚĂ, O. A. III 93. DLRLC
- Un sentiment de dureroasă izolare îi întuneca mintea, îi discorda voința. VLAHUȚĂ, O. A. III 142. DLRLC
- Dinu se lăsă iar pe pîntece, întinzîndu-se, ca un șarpe care se discordează. SADOVEANU, O. III 163. DLRLC
-
etimologie:
- discorder DEX '09 DEX '98 DN
- discordare DEX '09 DEX '98 DN
discordat, discordatăadjectiv
- 1. Despre instrumente muzicale cu coarde: destrunat, dezacordat, neacordat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: destrunat dezacordat neacordat
- Flașnetele... din cînd în cînd se opreau, oftînd obosite și discordate. SADOVEANU, D. 74. DLRLC
- 1.1. (Despre arcuri) Care nu este întins sau încordat suficient. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Se mai găseau arce discordate și săgeți în tolbe sparte. SADOVEANU, D. P. 71. DLRLC
-
-
-
- După atît de bună petrecere, sînt cam discordat, – mai cu seamă că am primit... știri urîte. CARAGIALE, O. VII 19. DLRLC
-
etimologie:
- discorda DEX '09 DEX '98 DN