2 intrări

7 definiții

DESCORDÁT, -Ă adj. v. discordat.

DISCORDÁ, pers. 3 discordează și (mai rar) discórdă, vb. I. 1. Intranz. (În opoziție cu concorda) A fi în discordanță, a distona, a nu se armoniza, a nu se potrivi. 2. Refl. (Învechit, despre instrumente muzicale cu coarde sau despre coardele instrumentelor; în opoziție cu acorda) A se dezacorda. S-au discordat ghitara !... Pas acum de-o acordează cu mînile înghețate. ALECSANDRI, T. I 78. ◊ Fig. Anul 1848... Toată lumea se aruncă în arena politică. Lira lui Lamartine se discordă și telescopul lui Arago prinse ceață. NEGRUZZI, S. I 335. 3. Tranz. (În opoziție cu încorda) A relaxa, a slăbi tensiunea, a destinde. A discorda un arc.Fig. O moliciune subită îi discordează toți nervii. VLAHUȚĂ, O. A. III 93. Un sentiment de dureroasă izolare îi întuneca mintea, îi discorda voința. id. ib. 142. ◊ Refl. Dinu se lăsă iar pe pîntece, întinzîndu-se, ca un șarpe care se discordează. SADOVEANU, O. III 163. – Variantă: descordá vb. I.

DISCORDÁT, -Ă, discordați, -te, adj. 1. (Despre instrumente muzicale cu coarde) Dezacordat, neacordat. Flașnetele... din cînd în cînd se opreau, oftînd obosite și discordate. SADOVEANU, D. 74. ♦ (Despre arcuri etc.) Care nu e încordat bine, care nu e întins cum trebuie; destins, relaxat. Se mai găseau arce discordate și săgeți în tolbe sparte. SADOVEANU, D. P. 71. 2. Fig. (Rar; despre oameni) Indispus, posomorît. După atît de bună petrecere, sînt cam discordat,mai cu seamă că am primit... știri urîte. CARAGIALE, O. VII 19. – Variantă: descordát, -ă (SLAVICI, O. I 157) adj.

DESCORDÁ vb. I. v. discorda.

DESCORDÁ vb. I. v. discorda.

Intrare: descordat
descordat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descordat descordatul descorda descordata
plural descordați descordații descordate descordatele
genitiv-dativ singular descordat descordatului descordate descordatei
plural descordați descordaților descordate descordatelor
vocativ singular
plural
Intrare: descorda
descorda (3 -dează) verb grupa I conjugarea a II-a
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descorda descordare descordat descordând singular plural
descordea descordați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descordez (să) descordez descordam descordai descordasem
a II-a (tu) descordezi (să) descordezi descordai descordași descordaseși
a III-a (el, ea) descordea (să) descordeze descorda descordă descordase
plural I (noi) descordăm (să) descordăm descordam descordarăm descordaserăm, descordasem*
a II-a (voi) descordați (să) descordați descordați descordarăți descordaserăți, descordaseți*
a III-a (ei, ele) descordea (să) descordeze descordau descorda descordaseră
descorda (3 descordă) verb grupa I conjugarea I
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descorda descordare descordat descordând singular plural
descordă descordați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descord (să) descord descordam descordai descordasem
a II-a (tu) descorzi (să) descorzi descordai descordași descordaseși
a III-a (el, ea) descordă (să) descorde descorda descordă descordase
plural I (noi) descordăm (să) descordăm descordam descordarăm descordaserăm, descordasem*
a II-a (voi) descordați (să) descordați descordați descordarăți descordaserăți, descordaseți*
a III-a (ei, ele) descordă (să) descorde descordau descorda descordaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)