2 intrări

19 definiții

desconsiderát2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~áți, ~e / E: desconsidera] 1 Disprețuit. 2 Discreditat.

desconsiderát1 sns [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: desconsidera] (Nob) Desconsiderare.

DESCONSIDERÁT, -Ă, desconsiderați, -te, adj. Disprețuit, discreditat. – V. desconsidera.

DESCONSIDERÁT, -Ă, desconsiderați, -te, adj. Disprețuit, discreditat. – V. desconsidera.

DESCONSIDERÁT adj. disprețuit. (O persoană ~.)

desconsiderá vt [At: DEX / Pzi: ~íder / E: des- + considera cf fr déconsidérer] A nu da cuiva considerația, stima, atenția cuvenită Si: a disprețul.

DESCONSIDERÁ, desconsíder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considerația, stima, atenția cuvenită; a disprețui. – Pref. des- + considera (după fr. déconsidérer).

DESCONSIDERÁ, desconsíder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considerația, stima, atenția cuvenită; a disprețui. – Des1- + considera (după fr. déconsidérer).

DESCONSIDERÁ, desconsíder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considerație, stimă, atenție; a nu băga în seamă, a disprețui.

desconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 desconsíderă

desconsiderá vb., ind. prez. 1 sg. desconsíder, 3 sg. și pl. desconsíderă; ger. desconsiderând

DESCONSIDERÁ vb. v. disprețui.

DESCONSIDERÁ vb. I. tr. A disprețui (pe cineva). [P.i. desconsíder. / < des- + considera, după fr. déconsidérer].

DESCONSIDERÁ vb. tr. a disprețui (pe cineva). (după fr. déconsidérer)

A DESCONSIDERÁ desconsíder tranz. (persoane) A trata cu desconsiderație; a supune unei atitudini lipsite de considerație; a ignora; a disprețui. /des- + a considera

desconsiderà v. 1. a face să piarză considerațiunea; 2. a-și atrage disprețul.

*desconsíder, a -á v. tr. (d. consider, după fr. déconsidérer). Nu consider, nu ĭaŭ în samă, nu daŭ atențiune: omu cult desconsideră opiniunea vulguluĭ. – Și dis-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESCONSIDERÁT adj. disprețuit. (O persoană ~.)

DESCONSIDERÁ vb. a disprețui, a nesocoti, (înv.) a defăima, a mepriza, a ocărî. (De ce îl ~ atît?)

Intrare: desconsidera
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desconsidera desconsiderare desconsiderat desconsiderând singular plural
desconsideră desconsiderați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desconsider (să) desconsider desconsideram desconsiderai desconsiderasem
a II-a (tu) desconsideri (să) desconsideri desconsiderai desconsiderași desconsideraseși
a III-a (el, ea) desconsideră (să) desconsidere desconsidera desconsideră desconsiderase
plural I (noi) desconsiderăm (să) desconsiderăm desconsideram desconsiderarăm desconsideraserăm, desconsiderasem*
a II-a (voi) desconsiderați (să) desconsiderați desconsiderați desconsiderarăți desconsideraserăți, desconsideraseți*
a III-a (ei, ele) desconsideră (să) desconsidere desconsiderau desconsidera desconsideraseră
Intrare: desconsiderat
desconsiderat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desconsiderat desconsideratul desconsidera desconsiderata
plural desconsiderați desconsiderații desconsiderate desconsideratele
genitiv-dativ singular desconsiderat desconsideratului desconsiderate desconsideratei
plural desconsiderați desconsideraților desconsiderate desconsideratelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

desconsiderat

etimologie:

  • vezi desconsidera
    surse: DEX '09

desconsidera

etimologie: