2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESȚELENÍT, -Ă, desțeleniți, -te, adj. (Despre terenuri necultivate) Arat adânc în vederea însămânțării. – V. desțeleni.

DESȚELENÍT, -Ă, desțeleniți, -te, adj. (Despre terenuri necultivate) Arat adânc în vederea însămânțării. – V. desțeleni.

desțelenít, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (îrg) ~linát, ~linít / Pl: ~iți, ~e / E: desțeleni] (D. terenuri necultivate multă vreme sau cultivate cu plante perene) Care a fost arat adânc în vederea însămânțării.

DESȚELENÍ, desțelenesc, vb. IV. 1. Tranz. A ara adânc un teren (multă vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l însămânța. 2. Refl. (Rar; despre copaci) A ieși din rădăcini (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.). – Pref. des- + [în]țeleni.

desțelení [At: NEGULICI, E. II, 123/16 / V: (îrg) ~ná, (înv) ~liná, ~liní / Pzi: ~nésc / E: des- + (în)țeleni] 1 vt (C.i. un teren necultivat multă vreme sau cultivat cu plante perene) A ara adânc în scopul pregătirii pentru cultivare Si: a desțeliniza, (înv) a destupa (4). 2 vt (Pex) A smulge buruienile în vederea aratului. 3 vr (Rar; d. rădăcinile copacilor) A ieși din pământ (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.).

DESȚELENÍ, desțelenesc, vb. IV. 1. Tranz. A ara adânc un teren (multă vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l însămânța. 2. Refl. (Rar, despre copaci) A ieși din rădăcini (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.) – Des1- + [în]țeleni.

DESȚELENÍ, desțelenesc, vb. IV. 1. Tranz. A transforma (printr-o arătură adîncă) o țelină în loc arabil; a desfunda. Dacă satul are vite, boierului nu i-i îngăduit să desțelenească imașul. GALAN, Z. R. 179. ◊ Absol. Desțeleniți, irigați, electrificați, Captați clocotul șuvoaielor din Carpați. TOMA, C. V. 212. 2. Refl. (Rar, despre copaci) A ieși din rădăcini. Au fost încercări mari, au fost sloiuri, s-au desțelenit parte din sălcii, s-au surpat malurile, au trecut viituri de toamnă și de primăvară. GALAN, Z. R. 45.

A DESȚELENÍ ~ésc tranz. (terenuri înțelenite) A ara adânc (în vederea unor plantații); a desfunda. /des- + a [în]țeleni

desțelinì v. a smulge țelina sau bălăriile, a curăța un pământ spre a-l ara.

desțelenésc și desțelinésc v. tr. (d. țelină). Scot un pămînt din starea numită „țelină”. încep a-l ara întîĭa oară (fr. défricher). V. lăzuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desțelení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desțelenésc, imperf. 3 sg. desțeleneá; conj. prez. 3 desțeleneáscă

desțelení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desțelenésc, imperf. 3 sg. desțeleneá; conj. prez. 3 sg. și pl. desțeleneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESȚELENÍT adj. desfundat, (înv. și reg.) nou. (Teren ~.)

DESȚELENIT adj. desfundat, (înv. și reg.) nou. (Teren ~.)

DESȚELENÍ vb. a desfunda, (înv. și reg.) a ogorî. (A ~ un teren.)

DESȚELENI vb. a desfunda, (înv. și reg.) a ogorî. (A ~ un teren.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

desțelenít, -ă, desțeleniți, -te, adj. – (ref. la terenuri) Arat și pregătit pentru însămânțări. – Din desțeleni (DEX, MDA).

desțelení, desțelenesc, vb. tranz. – A ara adânc, a desfunda un teren. – Din des- + (în)țeleni (< srb. celina) (DEX, MDA).

Intrare: desțelenit
desțelenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desțelenit
  • desțelenitul
  • desțelenitu‑
  • desțeleni
  • desțelenita
plural
  • desțeleniți
  • desțeleniții
  • desțelenite
  • desțelenitele
genitiv-dativ singular
  • desțelenit
  • desțelenitului
  • desțelenite
  • desțelenitei
plural
  • desțeleniți
  • desțeleniților
  • desțelenite
  • desțelenitelor
vocativ singular
plural
Intrare: desțeleni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desțeleni
  • desțelenire
  • desțelenit
  • desțelenitu‑
  • desțelenind
  • desțelenindu‑
singular plural
  • desțelenește
  • desțeleniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desțelenesc
(să)
  • desțelenesc
  • desțeleneam
  • desțelenii
  • desțelenisem
a II-a (tu)
  • desțelenești
(să)
  • desțelenești
  • desțeleneai
  • desțeleniși
  • desțeleniseși
a III-a (el, ea)
  • desțelenește
(să)
  • desțelenească
  • desțelenea
  • desțeleni
  • desțelenise
plural I (noi)
  • desțelenim
(să)
  • desțelenim
  • desțeleneam
  • desțelenirăm
  • desțeleniserăm
  • desțelenisem
a II-a (voi)
  • desțeleniți
(să)
  • desțeleniți
  • desțeleneați
  • desțelenirăți
  • desțeleniserăți
  • desțeleniseți
a III-a (ei, ele)
  • desțelenesc
(să)
  • desțelenească
  • desțeleneau
  • desțeleni
  • desțeleniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desțelenit

etimologie:

  • vezi desțeleni
    surse: DEX '98 DEX '09

desțeleni

  • 1. tranzitiv A ara adânc un teren (multă vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l însămânța.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ara (vb.) desfunda ogorî attach_file 2 exemple
    exemple
    • Dacă satul are vite, boierului nu i-i îngăduit să desțelenească imașul. GALAN, Z. R. 179.
      surse: DLRLC
    • absolut Desțeleniți, irigați, electrificați, Captați clocotul șuvoaielor din Carpați. TOMA, C. V. 212.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv rar (Despre copaci) A ieși din rădăcini (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Au fost încercări mari, au fost sloiuri, s-au desțelenit parte din sălcii, s-au surpat malurile, au trecut viituri de toamnă și de primăvară. GALAN, Z. R. 45.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix des- + [în]țeleni.
    surse: DEX '09