desțelenit, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (îrg) ~linat, ~linit / Pl: ~iți, ~e / E: desțeleni] (D. terenuri necultivate multă vreme sau cultivate cu plante perene) Care a fost arat adânc în vederea însămânțării.

DESȚELENI, desțelenesc, vb. IV. 1. Tranz. A ara adânc un teren (multă vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l însămânța. 2. Refl. (Rar; despre copaci) A ieși din rădăcini (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.). – Pref. des- + [în]țeleni.

desțelena v vz desțeleni

desțeleni [At: NEGULICI, E. II, 123/16 / V: (îrg) ~na, (înv) ~lina, ~lini / Pzi: ~nesc / E: des- + (în)țeleni] 1 vt (C.i. un teren necultivat multă vreme sau cultivat cu plante perene) A ara adânc în scopul pregătirii pentru cultivare Si: a desțeliniza, (înv) a destupa (4). 2 vt (Pex) A smulge buruienile în vederea aratului. 3 vr (Rar; d. rădăcinile copacilor) A ieși din pământ (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.).

desțelina v vz desțeleni

desțelinat, ~ă a vz desțelenit

desțelini v vz desțeleni

desțelinit, ~ă a vz desțelenit

DESȚELENI (-nesc) vb. tr. 🚜 A transforma fînețe și pășuni în locuri arabile, răsturnînd bine și adînc cu plugul și cu sapa pămîntul plin de burueni și de rădăcini [înțeleni].

DESȚELENI, desțelenesc, vb. IV. 1. Tranz. A ara adânc un teren (multă vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l însămânța. 2. Refl. (Rar, despre copaci) A ieși din rădăcini (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.) – Des¹- + [în]țeleni.

DESȚELENI, desțelenesc, vb. IV. 1. Tranz. A transforma (printr-o arătură adîncă) o țelină în loc arabil; a desfunda. Dacă satul are vite, boierului nu i-i îngăduit să desțelenească imașul. GALAN, Z. R. 179. ◊ Absol. Desțeleniți, irigați, electrificați, Captați clocotul șuvoaielor din Carpați. TOMA, C. V. 212. 2. Refl. (Rar, despre copaci) A ieși din rădăcini. Au fost încercări mari, au fost sloiuri, s-au desțelenit parte din sălcii, s-au surpat malurile, au trecut viituri de toamnă și de primăvară. GALAN, Z. R. 45.

A DESȚELENI ~esc tranz. (terenuri înțelenite) A ara adânc (în vederea unor plantații); a desfunda. /des- + a [în]țeleni

desțelinì v. a smulge țelina sau bălăriile, a curăța un pământ spre a-l ara.

desțelenésc și desțelinésc v. tr. (d. țelină). Scot un pămînt din starea numită „țelină”. încep a-l ara întîĭa oară (fr. défricher). V. lăzuĭesc.

desțeleni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desțelenesc, 3 sg. desțelenește, imperf. 1 desțeleneam; conj. prez. 1 sg. să desțelenesc, 3 să desțelenească

desțeleni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desțelenesc, imperf. 3 sg. desțelenea; conj. prez. 3 să desțelenească

desțeleni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desțelenesc, imperf. 3 sg. desțelenea; conj. prez. 3 sg. și pl. desțelenească

DESȚELENIT adj. desfundat, (înv. și reg.) nou. (Teren ~.)

DESȚELENIT adj. desfundat, (înv. și reg.) nou. (Teren ~.)

DESȚELENI vb. a desfunda, (înv. și reg.) a ogorî. (A ~ un teren.)

DESȚELENI vb. a desfunda, (înv. și reg.) a ogorî. (A ~ un teren.)

desțelenít, -ă, desțeleniți, -te, adj. (ref. la terenuri) Arat și pregătit pentru însămânțări. – Din desțeleni.

desțelenit, -ă, desțeleniți, -te, adj. – (ref. la terenuri) Arat și pregătit pentru însămânțări. – Din desțeleni (DEX, MDA).

desțelení, desțelenesc, v.t. 1. A ara adânc, a desfunda un teren. 2. A sparge pământul lăsat mai mulți ani nelucrat; a ogorî. – Din des- + (în)țeleni (DEX, MDA).

desțeleni, desțelenesc, vb. tranz. – A ara adânc, a desfunda un teren. – Din des- + (în)țeleni (< srb. celina) (DEX, MDA).