arat (adj.)

arat (adj.)

  • 1. (Despre pământ) Care a fost pregătit cu plugul pentru cultivare.
    surse: DLRM DEX '09

etimologie:

  • vezi ara
    surse: DEX '09 DLRM

3 definiții

arát2, ~ă a [At: (a. 1612) ap. HEM 1463 / Pl: -ați, -e / E: ara4] Care a fost lucrat cu plugul.

arat a. brăzdat cu plugul. ║ n. lucrarea de a ara câmpul: plugarul cu hărnicie s’apucase de arat NEGR.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

arat, -ă, arați, -te, adj. (intl.) 1. spintecat. 2. tatonat, sondat în vederea unui furt.

Intrare: arat (adj.)
arat (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arat aratul ara arata
plural arați arații arate aratele
genitiv-dativ singular arat aratului arate aratei
plural arați araților arate aratelor
vocativ singular
plural

3 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ARÁT2, -Ă, arați, -te, adj. (Despre pământ) Care a fost pregătit cu plugul pentru cultivare. – V. ara.

ARÁT2, -Ă, arați, -te, adj. (Despre pământ) Care a fost pregătit cu plugul pentru cultivare. – V. ara.

ARÁT2, -Ă, arați, -te, adj. (Despre pământ) Lucrat, pregătit pentru cultivare. – V. ara.