DERULARE, derulări, s. f. Acțiunea de a (se) derula și rezultatul ei. – V. derula.

derulare sf [At: DLR ms / Pl: ~lări / E: derula] 1 Desfacere, desfășurare, întindere a ceva care a fost rulat Si: derulat¹ (1). 2 Tăiere a furnirului dintr-un buștean căruia i s-a dat o mișcare lentă de învârtire în fața ferăstrăului Si: derulat¹ (1).

DERULARE, derulări, s. f. Acțiunea de a derula și rezultatul ei. – V. derula.

DERULARE s.f. Acțiunea de a derula și rezultatul ei; derulat. [< derula].

derulare s. f. (impropriu) Desfacere (a mărfurilor) ◊ „Nu uitați că suntem singura firmă care poate garanta efectuarea importului de portocale din Grecia și totodată în derularea lor cu partenerii noștri.” R.l. 26 XI 91 p. 4 (din derula; DEX, DN3 – alte sensuri)

DERULA, derulez, vb. I. 1. Tranz. A desface, a desfășura, a întinde ceva care a fost rulat. 2. Tranz. A tăia furnir dintr-un buștean căruia i se dă o mișcare lentă de învârtire în fața fierăstrăului. 3. Refl. (Despre fapte) A se desfășura.- Din fr. dérouler.

derula vt [At: DLR ms / Pzi: ~lez / E: fr dérouler] 1 A desface, a desfășura, a întinde ceva care a fost rulat. 2 A tăia furnir dintr-un buștean căruia i se dă o mișcare lentă de învârtire în fața ferăstrăului.

DERULA, derulez, vb. I. Tranz. 1. A desface, a desfășura, a întinde ceva care a fost rulat. 2. A tăia furnir dintr-un buștean căruia i se dă o mișcare lentă de învârtire în fața ferăstrăului. – Din fr. dérouler.

DERULA, derulez, vb. I. Tranz. 1. A desface, a desfășura, a întinde ceva care a fost rulat. 2. A tăia furnir dintr-un buștean căruia i se dă o mișcare lentă de învîrtire în fața ferăstrăului.

DERULA vb. I. tr. 1. A desfășura ceva rulat. 2. A tăia furnir dintr-un buștean care se învîrtește lent în fața ferăstrăului. / < fr. dérouler].

DERULA vb. I. tr. 1. a desfășura ceva rulat. 2. a tăia furnir dintr-un buștean care se învârtește lent în fața ferăstrăului. 3. a trece în revistă (evenimente etc.) II. tr., refl. (fig.) a (se) desfășura, a se succeda. (< fr. dérouler)

derula vb. I (folosit (prea) des după dec. 1989) ♦ 1. A se desfășura ◊ „În schimb, la Buzău faptele s-au derulat cu repeziciune.” R.l. 22 XI 91 p. 3. ◊ „Între 2729 octombrie s-a derulat [la Sinaia] partea întâi a primului modul [la Școala tinerilor lideri politici].” ◊ „22” 44/95 p. 5; v. și protonegociere (1975). ♦ 2. A povesti, a relata ◊ „Să derulăm abominabila crimă, așa cum s-a desfășurat ea.” R.lit. 34/95 p. 16 **Sensuri nepotrivite în ◊ „Încasările se vor derula, conflictul se derulează, derulăm emisiunea rock, ne derulăm la culesul tomatelor” – T. Slama-Cazacu în R.lit. 1622 XII 93 p. 12, ◊ „a derulat împrumutul” R.l. 6 IX 96 p. 1 (din fr. dérouler; DN, DEX, DN3)

A DERULA ~ez tranz. (materiale textile, fire rulate etc.) A face să se deruleze. /<fr. dérouler

A SE DERULA pers. 3 se ~ează intranz. (despre materiale textile, fire, pelicule rulate etc.) A se desfășura de pe un rulou. /<fr. dérouler

derulare s. f., g.-d. art. derulării; pl. derulări

derulare s. f., g.-d. art. derulării; pl. derulări

derulare s. f. → rulare

derula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. derulez, 3 derulează; conj. prez. 1 sg. să derulez, 3 să deruleze

derula (a ~) vb., ind. prez. 3 derulează

derula vb., ind. prez. 1 sg. derulez, 3 sg. și pl. derulează

DERULARE s. v. defilare, desfășurare, perindare, prefirare, succedare.

derulare s. v. DEFILARE. PERINDARE. PREFIRARE. SUCCEDARE.

DERULA vb. v. defila, desfășura, perinda, prefira, succeda.

derula vb. v. DEFILA. PERINDA. PREFIRA. SUCCEDA.

A derula ≠ a rula

a derula banda expr. (intl.) a vorbi mult, a mărturisi, a recunoaște.