2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DERULÁRE, derulări, s. f. Acțiunea de a (se) derula și rezultatul ei. – V. derula.

derulare sf [At: DLR ms / Pl: ~lări / E: derula] 1 Desfacere, desfășurare, întindere a ceva care a fost rulat Si: derulat1 (1). 2 Tăiere a furnirului dintr-un buștean căruia i s-a dat o mișcare lentă de învârtire în fața ferăstrăului Si: derulat1 (1).

DERULÁRE, derulări, s. f. Acțiunea de a derula și rezultatul ei. – V. derula.

DERULÁRE s.f. Acțiunea de a derula și rezultatul ei; derulat. [< derula].

deruláre s. f. (impropriu) Desfacere (a mărfurilor) ◊ „Nu uitați că suntem singura firmă care poate garanta efectuarea importului de portocale din Grecia și totodată în derularea lor cu partenerii noștri.” R.l. 26 XI 91 p. 4 (din derula; DEX, DN3 – alte sensuri)

DERULÁ, derulez, vb. I. 1. Tranz. A desface, a desfășura, a întinde ceva care a fost rulat. 2. Tranz. A tăia furnir dintr-un buștean căruia i se dă o mișcare lentă de învârtire în fața fierăstrăului. 3. Refl. (Despre fapte) A se desfășura.- Din fr. dérouler.

derula vt [At: DLR ms / Pzi: ~léz / E: fr dérouler] 1 A desface, a desfășura, a întinde ceva care a fost rulat. 2 A tăia furnir dintr-un buștean căruia i se dă o mișcare lentă de învârtire în fața ferăstrăului.

DERULÁ, derulez, vb. I. Tranz. 1. A desface, a desfășura, a întinde ceva care a fost rulat. 2. A tăia furnir dintr-un buștean căruia i se dă o mișcare lentă de învârtire în fața ferăstrăului. – Din fr. dérouler.

DERULÁ, derulez, vb. I. Tranz. 1. A desface, a desfășura, a întinde ceva care a fost rulat. 2. A tăia furnir dintr-un buștean căruia i se dă o mișcare lentă de învîrtire în fața ferăstrăului.

DERULÁ vb. I. tr. 1. A desfășura ceva rulat. 2. A tăia furnir dintr-un buștean care se învârtește lent în fața ferăstrăului. / < fr. dérouler].

DERULÁ vb. I. tr. 1. a desfășura ceva rulat. 2. a tăia furnir dintr-un buștean care se învârtește lent în fața ferăstrăului. 3. a trece în revistă (evenimente etc.) II. tr., refl. (fig.) a (se) desfășura, a se succeda. (< fr. dérouler)

derulá vb. I (folosit (prea) des după dec. 1989) ♦ 1. A se desfășura ◊ „În schimb, la Buzău faptele s-au derulat cu repeziciune.” R.l. 22 XI 91 p. 3. ◊ „Între 2729 octombrie s-a derulat [la Sinaia] partea întâi a primului modul [la Școala tinerilor lideri politici].” ◊ „22” 44/95 p. 5; v. și protonegociere (1975). ♦ 2. A povesti, a relata ◊ „Să derulăm abominabila crimă, așa cum s-a desfășurat ea.” R.lit. 34/95 p. 16 **Sensuri nepotrivite în ◊ „Încasările se vor derula, conflictul se derulează, derulăm emisiunea rock, ne derulăm la culesul tomatelor” – T. Slama-Cazacu în R.lit. 1622 XII 93 p. 12, ◊ „a derulat împrumutul” R.l. 6 IX 96 p. 1 (din fr. dérouler; DN, DEX, DN3)

A SE DERULÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre materiale textile, fire, pelicule rulate etc.) A se desfășura de pe un rulou. /<fr. dérouler

A DERULÁ ~éz tranz. (materiale textile, fire rulate etc.) A face să se deruleze. /<fr. dérouler


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deruláre s. f., g.-d. art. derulắrii; pl. derulắri

derulá (a ~) vb., ind. prez. 3 deruleáză

derulá vb., ind. prez. 1 sg. deruléz, 3 sg. și pl. deruleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DERULÁRE s. v. defilare, desfășurare, perindare, prefirare, succedare.

derulare s. v. DEFILARE. PERINDARE. PREFIRARE. SUCCEDARE.

arată toate definițiile

Intrare: derulare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • derulare
  • derularea
plural
  • derulări
  • derulările
genitiv-dativ singular
  • derulări
  • derulării
plural
  • derulări
  • derulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: derula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • derula
  • derulare
  • derulat
  • derulatu‑
  • derulând
  • derulându‑
singular plural
  • derulea
  • derulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • derulez
(să)
  • derulez
  • derulam
  • derulai
  • derulasem
a II-a (tu)
  • derulezi
(să)
  • derulezi
  • derulai
  • derulași
  • derulaseși
a III-a (el, ea)
  • derulea
(să)
  • deruleze
  • derula
  • derulă
  • derulase
plural I (noi)
  • derulăm
(să)
  • derulăm
  • derulam
  • derularăm
  • derulaserăm
  • derulasem
a II-a (voi)
  • derulați
(să)
  • derulați
  • derulați
  • derularăți
  • derulaserăți
  • derulaseți
a III-a (ei, ele)
  • derulea
(să)
  • deruleze
  • derulau
  • derula
  • derulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

derulare

  • 1. Acțiunea de a (se) derula și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DN sinonime: derulat (s.n.)

etimologie:

  • vezi derula
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

derula

etimologie: