DERULARE, derulări, s. f. Acțiunea de a (se) derula și rezultatul ei. – V. derula.

derulare sf [At: DLR ms / Pl: ~lări / E: derula] 1 Desfacere, desfășurare, întindere a ceva care a fost rulat Si: derulat¹ (1). 2 Tăiere a furnirului dintr-un buștean căruia i s-a dat o mișcare lentă de învârtire în fața ferăstrăului Si: derulat¹ (1).

DERULARE, derulări, s. f. Acțiunea de a derula și rezultatul ei. – V. derula.

DERULARE s.f. Acțiunea de a derula și rezultatul ei; derulat. [< derula].

derulare s. f. (impropriu) Desfacere (a mărfurilor) ◊ „Nu uitați că suntem singura firmă care poate garanta efectuarea importului de portocale din Grecia și totodată în derularea lor cu partenerii noștri.” R.l. 26 XI 91 p. 4 (din derula; DEX, DN3 – alte sensuri)

DERULA, derulez, vb. I. 1. Tranz. A desface, a desfășura, a întinde ceva care a fost rulat. 2. Tranz. A tăia furnir dintr-un buștean căruia i se dă o mișcare lentă de învârtire în fața fierăstrăului. 3. Refl. (Despre fapte) A se desfășura.- Din fr. dérouler.

derula vt [At: DLR ms / Pzi: ~lez / E: fr dérouler] 1 A desface, a desfășura, a întinde ceva care a fost rulat. 2 A tăia furnir dintr-un buștean căruia i se dă o mișcare lentă de învârtire în fața ferăstrăului.

DERULA, derulez, vb. I. Tranz. 1. A desface, a desfășura, a întinde ceva care a fost rulat. 2. A tăia furnir dintr-un buștean căruia i se dă o mișcare lentă de învârtire în fața ferăstrăului. – Din fr. dérouler.

DERULA, derulez, vb. I. Tranz. 1. A desface, a desfășura, a întinde ceva care a fost rulat. 2. A tăia furnir dintr-un buștean căruia i se dă o mișcare lentă de învîrtire în fața ferăstrăului.

DERULA vb. I. tr. 1. A desfășura ceva rulat. 2. A tăia furnir dintr-un buștean care se învîrtește lent în fața ferăstrăului. / < fr. dérouler].

DERULA vb. I. tr. 1. a desfășura ceva rulat. 2. a tăia furnir dintr-un buștean care se învârtește lent în fața ferăstrăului. 3. a trece în revistă (evenimente etc.) II. tr., refl. (fig.) a (se) desfășura, a se succeda. (< fr. dérouler)

derula vb. I (folosit (prea) des după dec. 1989) ♦ 1. A se desfășura ◊ „În schimb, la Buzău faptele s-au derulat cu repeziciune.” R.l. 22 XI 91 p. 3. ◊ „Între 2729 octombrie s-a derulat [la Sinaia] partea întâi a primului modul [la Școala tinerilor lideri politici].” ◊ Rev. 22 44/95 p. 5; v. și protonegociere (1975). ♦ 2. A povesti, a relata ◊ „Să derulăm abominabila crimă, așa cum s-a desfășurat ea.” R.lit. 34/95 p. 16 **Sensuri nepotrivite în ◊ „Încasările se vor derula, conflictul se derulează, derulăm emisiunea rock, ne derulăm la culesul tomatelor” – T. Slama-Cazacu în R.lit. 1622 XII 93 p. 12, ◊ „a derulat împrumutul” R.l. 6 IX 96 p. 1 (din fr. dérouler; DN, DEX, DN3)

A SE DERULA pers. 3 se ~ează intranz. (despre materiale textile, fire, pelicule rulate etc.) A se desfășura de pe un rulou. /<fr. dérouler

A DERULA ~ez tranz. (materiale textile, fire rulate etc.) A face să se deruleze. /<fr. dérouler

derulare s. f., g.-d. art. derulării; pl. derulări

derulare s. f., g.-d. art. derulării; pl. derulări

derulare s. f. → rulare

derula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. derulez, 3 derulează; conj. prez. 1 sg. să derulez, 3 să deruleze

derula (a ~) vb., ind. prez. 3 derulează

derula vb., ind. prez. 1 sg. derulez, 3 sg. și pl. derulează

a derula banda expr. (intl.) a vorbi mult, a mărturisi, a recunoaște.

DERULARE s. v. defilare, desfășurare, perindare, prefirare, succedare.

derulare s. v. DEFILARE. PERINDARE. PREFIRARE. SUCCEDARE.

DERULA vb. v. defila, desfășura, perinda, prefira, succeda.

derula vb. v. DEFILA. PERINDA. PREFIRA. SUCCEDA.

A derula ≠ a rula