DERULARE, derulări, s. f. Acțiunea de a (se) derula și rezultatul ei. – V. derula.

derulare sf [At: DLR ms / Pl: ~lări / E: derula] 1 Desfacere, desfășurare, întindere a ceva care a fost rulat Si: derulat¹ (1). 2 Tăiere a furnirului dintr-un buștean căruia i s-a dat o mișcare lentă de învârtire în fața ferăstrăului Si: derulat¹ (1).

DERULARE, derulări, s. f. Acțiunea de a derula și rezultatul ei. – V. derula.

DERULARE s.f. Acțiunea de a derula și rezultatul ei; derulat. [< derula].

derulare s. f. (impropriu) Desfacere (a mărfurilor) ◊ „Nu uitați că suntem singura firmă care poate garanta efectuarea importului de portocale din Grecia și totodată în derularea lor cu partenerii noștri.” R.l. 26 XI 91 p. 4 (din derula; DEX, DN3 – alte sensuri)

derulare s. f., g.-d. art. derulării; pl. derulări

derulare s. f., g.-d. art. derulării; pl. derulări

derulare s. f. → rulare

DERULARE s. v. defilare, desfășurare, perindare, prefirare, succedare.

derulare s. v. DEFILARE. PERINDARE. PREFIRARE. SUCCEDARE.