4 intrări
33 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (9)
- relaționale (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DERIVAT, -Ă, (I) derivați, -te, adj., (II 1) derivați, s. m., (II, 2, 3, 4) derivate, s. n. I. 1. Adj. Care derivă (1) din ceva. ♦ Format prin derivare (1 b). 2. (Despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. ♦ (Despre vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. ♦ (Despre căi de comunicație, canale) Abătut, ramificat din traseul principal. II. 1. S. m. (Chim.) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. 2. S. n. Produs industrial obținut prin prelucrarea unei materii prime de bază. 3. S. n. Cuvânt care derivă din alt cuvânt. 4. S. n. Lucru care rezultă, derivă (1) din altul. – V. deriva.
derivat1 sn [At: MDA ms / E: deriva] 1-8 Derivare (1-6, 8-9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
derivat2, ~ă [At: MAIORESCU, L. 10 / Pl: ~ați, ~e / E: deriva] 1 a Care derivă (3) din ceva. 2 a Format prin derivare (6). 3 a (D. cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. 4 a (D. vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. 5 a (D. căi de comunicație, canale etc.) Ramificat din traseul principal. 6 sm (Chm) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. 7 sn Produs industrial extras dintr-o materie primă. 8 sn Cuvânt care derivă din alt cuvânt. 9 sn Lucru care derivă (3) din altul. 10 sf (Mat) Limită a raportului dintre creșterea funcției și creșterea variabilei, când creșterea variabilei tinde către zero.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DERIVAT, -Ă, derivați, -te, adj., (II 1) derivați, s. m., (II 2, 3, 4) derivate, s. n. I. 1. Adj. Care derivă (1) din ceva. ♦ Format prin derivare (1 b). 2. (Despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. ♦ (Despre vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. ♦ (Despre căi de comunicație, canale) Abătut, ramificat din traseul principal. II. 1. S. m. (Chim.) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. 2. S. n. Produs industrial extras dintr-o materie primă. 3. S. n. Cuvânt care derivă din alt cuvânt. 4. S. n. Lucru care rezultă, derivă (1) din altul. – V. deriva.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DERIVAT1, (1) derivați, s. m. și (2-4) derivate, s. n. 1. (Chim.) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. Nitrobenzenul este un derivat al benzenului. 2. Produs industrial extras dintr-o materie primă. Acum face o lucrare foarte importantă: derivatele din arpacaș. BARANGA, I. 158. 3. (Lingv.) Cuvînt care derivă (1 b) de la alt cuvînt. «Muncitor» e un derivat de la «munci». 4. Lucru care rezultă, își trage obîrșia, derivă (1) din altul. Cred că acest sentiment era mai curînd un derivat al fricii. CAMIL PETRESCU, U. N. 337.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DERIVAT2, -Ă, derivați, -te, adj. 1. Care derivă, se trage, decurge, rezultă, provine din ceva; format prin derivare (1 b). Un cuvînt derivat. 2. (Tehn.; despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. ♦ (Despre vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. ♦ (Despre o cale de comunicație, un canal) Abătut, ramificat din traseul principal. Un canal derivat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DERIVAT, -Ă adj. 1. Care derivă, decurge. 2. (Despre o apă) Abătut din cursul său, din albia sa naturală. // s.m. și n. Substanță preparată din altă substanță și care se aseamănă ca structură moleculară cu substanța din care provine. // s.n. 1. Produs industrial care se extrage dintr-o anumită materie primă. 2. Cuvînt format prin derivare de la alt cuvînt. 3. Lucru care derivă din altul. [< deriva].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DERIVAT I. s. m. substanță preparată din altă substanță și care se aseamănă ca structură moleculară cu substanța din care provine. II. s. n. 1. produs industrial care se extrage dintr-o anumită materie primă. 2. cuvânt format prin derivare de la un alt cuvânt. 3. lucru care derivă din altul. III. s. f. (mat.) limita (finită) a raportului dintre creșterea unei funcții și creșterea argumentului, când acesta tinde către zero. (< deriva, după fr. dérivée)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DERIVAT1 ~te n. 1) gram. Cuvânt format prin derivare de la alt cuvânt. 2) Produs industrial obținut dintr-o materie primă. /v. a deriva
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DERIVAT2 ~ți m. Substanță preparată din altă substanță păstrând structura de bază a acesteia. /v. a deriva
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
derivat a. care își trage originea dela altul. ║ n. vorbă ce derivă dintr’alta.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*derivát n., pl. e saŭ și m. Gram. Cuvînt care se derivă din alt cuvînt: făget e un derivat de la fag. Corp rezultat din prefacerea altuĭa: cașu e un derivat al lapteluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DERIVA, deriv, vb. I. 1. Intranz. (Mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ♦ (Lingv.) a) (Despre limbă, cuvinte și sensul lor) A-și trage originea din...; (tranz.) a arăta proveniența unui cuvânt din altul. b) (Despre cuvinte, de obicei cu determinări introduse prin prep. „de la”) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal. ♦ A îndrepta vehiculele de pe o cale de comunicație pe altă cale. ♦ A ramifica o cale de comunicație sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei funcții. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se depărta din drumul său normal sub acțiunea vântului sau a unui curent; a devia. – Din fr. dériver, lat. derivare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DERIVA, deriv, vb. I. 1. Intranz. (Mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ♦ (Lingv.) a) (Despre limbă, cuvinte și sensul lor) A-și trage originea din...; (tranz.) a arăta proveniența unui cuvânt din altul. b) (Despre cuvinte, de obicei cu determinări introduse prin prep. „de la”) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal. ♦ A îndrepta vehiculele de pe o cale de comunicație pe altă cale. ♦ A ramifica o cale de comunicație sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei funcții. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se depărta din drumul său normal sub acțiunea vântului sau a unui curent; a devia. – Din fr. dériver, lat. derivare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deriva [At: MACEDONSKI, O. IV, 119 / Pzi: ~iv / E: fr dériver, lat derivo, -are] 1 vt A abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal. 2 vt (Med) A schimba circularea normală a fluidelor organice. 3 virp A se trage, a proveni, a rezulta din... 4 vi (Lin; d. limbă, cuvinte și sensul lor) A-și trage originea din... 5 vt A arăta proveniența unui cuvânt prin altul. 6 vi (D. cuvinte) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 7 vt A ramifica o cale de comunicație sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 8 vt A îndrepta vehiculele de pe o cale de comunicație pe altă cale. 9 vt (Mat) A calcula derivata unei funcții. 10 vi (D. un vas plutitor) A se abate, a se depărta din drumul său normal sub acțiunea vântului sau a unui curent Si: a devia. modificată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DERIVA, deriv, vb. I. 1. Intranz. A se trage, a proveni, a rezulta din... Multe deprinderi rele derivă din lene. ♦ (Lingv.) a) (Despre limbă, cuvinte și sensul cuvintelor) A proveni, a-și trage originea din...; (tranz.) a arăta proveniența unui cuvînt din altul. Limba romînă derivă din limba latină. Cuvîntul romînesc «obraz» derivă din cuvîntul vechi slav «obrazŭ». b) (Despre cuvinte; cu determinări introduse prin prep. «de la») A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. Cuvîntul «fierar» derivă de la «fier», căruia i s-a alipit sufixul «-ar». 2. Tranz. (Tehn.) A abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal. ♦ A abate vehiculele de pe o cale de comunicație pe altă cale existentă, construită sau improvizată în acest scop. ♦ A ramifica o cale de comunicație sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se depărta din drumul său normal sub acțiunea vîntului sau a unui curent; a devia. Vaporul derivă mult spre dreapta, din cauza furtunii.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DERIVA vb. I. 1. intr. a se trage, a rezulta din... ♦ (Lingv.) A avea originea în..., a veni din... 2. tr. A abate o apă din cursul ei firesc. 3. intr. (Despre nave sau avioane) A se abate, a se îndepărta de la direcția de mers sub influența vînturilor, a curenților; a devia. 4. tr. (Mat.) A calcula derivata unei funcții. [P.i. deriv, -vez. / < fr. dériver, it., lat. derivare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DERIVA vb. I. intr. 1. a se trage, a rezulta din (ceva). ◊ (lingv.) a-și avea originea în... 2. (despre /aero/nave) a devia de la direcția de mers sub influența vânturilor, a curenților. II. tr. 1. (mat.) a calcula derivata unei funcții. 2. a abate o apă din cursul ei firesc. (< fr. dériver, lat. derivare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DERIVA deriv 1. intranz. 1) A fi de origine; a se trage dintr-un neam oarecare; a proveni. 2) (despre cuvinte) A fi format prin afixare. 3) (despre vase plutitoare sau avioane) A se abate de la direcția dată sub influența vânturilor sau a curenților; a devia. 2. tranz. 1) (cuvinte) A forma cu ajutorul afixelor. 2) mat. (funcții) A determina prin calcul pentru a obține derivata. 3) (ape curgătoare) A abate din albie, dând o direcție nouă. 4) (vehicule) A orienta de pe o cale de comunicație pe alta. /<fr. dériver, lat. derivare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
derivà v. 1. a-și avea cauza, a proveni: din ambițiune derivă multe rele; 2. Gram. a-și trage originea; 3. Med. a abate din cursul lor sângele, umorile organismului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
derív, a -á v. tr. (lat. de-rivo, riváre, d. rivus, rîŭ. V. rival). Depărtez de cursu orĭ de drumu luĭ. Gram. Trag originea unuĭ cuvînt. V. refl. Vin, provin: Român se derivă din Roman, cașu se derivă din lapte. – ca v. intr. e greșit. Decĭ: cașu se derivă, nu: derivă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
derivat2 (substanță) s. m., pl. derivați
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
derivat1 (produs industrial; cuvânt; lucru) s. n., pl. derivate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
derivat1 (substanță) s. m., pl. derivați
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
derivat2 (produs industrial, cuvânt, lucru) s. n., pl. derivate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
derivat (chim.) s. m., pl. derivați
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
derivat (produs industrial, cuvânt) s. n., pl. derivate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
deriva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deriv, 3 derivă; conj. prez. 1 sg. să deriv, 3 să derive
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
deriva (a ~) vb., ind. prez. 3 derivă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deriva vb., ind. prez. 1 sg. deriv, 3 sg. și pl. derivă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DERIVA vb. 1. v. rezulta. 2. (LINGV.) a proveni, a veni, (pop.) a se trage. (Cuvântul „înflori” ~ din substantivul „floare”.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DERIVA vb. 1. a proveni, a rezulta, (pop.) a se trage. (Multe consecințe ~ de aici.) 2. (LINGV.) a proveni, a veni, (pop.) a se trage. (Cuvîntul „naștere” ~ din verbul „naște”.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DERIVAT, -Ă adj. (< deriva < fr. dériver, it., lat. derivare): în sintagma cuvânt derivat (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
DERIVAT s. n. (< adj. derivat, -ă): cuvânt format prin derivare de la un alt cuvânt, ca degețel (< deget + suf. -el). ◊ ~ moțional: d. obținut prin procedeul moțiunii, adică prin folosirea unui sufix moțional, ca gâscan (< gâscă + suf. -an), tigroaică (< tigru + suf. -oaică) etc. ◊ ~ colectiv: d. obținut prin folosirea unui sufix colectiv, ca brădet (< brad + suf. -et), studențime (< student + suf. -ime) etc. ◊ ~ augmentativ: d. obținut prin folosirea unui sufix augmentativ, ca băiețandru (< băiat + suf. -andru), iepuroi (< iepure + suf. -oi) etc. ◊ ~ diminutival: d. obținut prin folosirea unui sufix diminutival, ca bidonaș (< bidon + suf. -aș), nuculeț (< nuc + suf. -uleț) etc. ◊ ~ regresiv: d. realizat prin derivare regresivă, ca licăr (< licări), schimb (< schimba) etc.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
derivat, derivatăadjectiv
-
-
- Un cuvânt derivat. DLRLC
-
-
- 2. (Despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 2.1. (Despre vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 2.2. (Despre căi de comunicație, canale) Abătut, ramificat din traseul principal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un canal derivat. DLRLC
-
-
etimologie:
- deriva DEX '98 DEX '09
derivat, derivațisubstantiv masculin
- 1. Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Nitrobenzenul este un derivat al benzenului. DLRLC
-
etimologie:
- deriva DEX '09 DEX '98 DN
derivat, derivatesubstantiv neutru
- 1. Produs industrial obținut prin prelucrarea unei materii prime de bază. DEX '09 DLRLC DN
- Acum face o lucrare foarte importantă: derivatele din arpacaș. BARANGA, I. 158. DLRLC
-
- 2. Cuvânt care derivă din alt cuvânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- «Muncitor» e un derivat de la «munci». DLRLC
-
-
- Cred că acest sentiment era mai curînd un derivat al fricii. CAMIL PETRESCU, U. N. 337. DLRLC
-
etimologie:
- deriva DEX '09 DEX '98 DN
deriva, derivverb
-
- Multe deprinderi rele derivă din lene. DLRLC
- 1.1. (Despre limbă, cuvinte și sensul lor) A-și trage originea din... DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Limba română derivă din limba latină. Cuvântul românesc «obraz» derivă din cuvântul vechi slav «obrazŭ». DLRLC
- 1.1.1. A arăta proveniența unui cuvânt din altul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- 1.2. (Despre cuvinte, de obicei cu determinări introduse prin prepoziția „de la”) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cuvântul «fierar» derivă de la «fier», căruia i s-a alipit sufixul «-ar». DLRLC
-
-
- 2. A abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 2.1. A îndrepta vehiculele de pe o cale de comunicație pe altă cale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 2.2. A ramifica o cale de comunicație sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- 3. A calcula derivata unei funcții. DEX '09 DEX '98 DN
- 4. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se depărta din drumul său normal sub acțiunea vântului sau a unui curent. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Vaporul derivă mult spre dreapta, din cauza furtunii. DLRLC
-
etimologie:
- dériver DEX '09 DEX '98 DN
- derivare DEX '09 DEX '98 DN