4 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DERIVÁT, -Ă, (I) derivați, -te, adj., (II 1) derivați, s. m., (II, 2, 3, 4) derivate, s. n. I. 1. Adj. Care derivă (1) din ceva. ♦ Format prin derivare (1 b). 2. (Despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. ♦ (Despre vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. ♦ (Despre căi de comunicație, canale) Abătut, ramificat din traseul principal. II. 1. S. m. (Chim.) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. 2. S. n. Produs industrial obținut prin prelucrarea unei materii prime de bază. 3. S. n. Cuvânt care derivă din alt cuvânt. 4. S. n. Lucru care rezultă, derivă (1) din altul. – V. deriva.

derivat1 sn [At: MDA ms / E: deriva] 1-8 Derivare (1-6, 8-9).

derivat2, ~ă [At: MAIORESCU, L. 10 / Pl: ~ați, ~e / E: deriva] 1 a Care derivă (3) din ceva. 2 a Format prin derivare (6). 3 a (D. cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. 4 a (D. vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. 5 a (D. căi de comunicație, canale etc.) Ramificat din traseul principal. 6 sm (Chm) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. 7 sn Produs industrial extras dintr-o materie primă. 8 sn Cuvânt care derivă din alt cuvânt. 9 sn Lucru care derivă (3) din altul. 10 sf (Mat) Limită a raportului dintre creșterea funcției și creșterea variabilei, când creșterea variabilei tinde către zero.

DERIVÁT, -Ă, derivați, -te, adj., (II 1) derivați, s. m., (II 2, 3, 4) derivate, s. n. I. 1. Adj. Care derivă (1) din ceva. ♦ Format prin derivare (1 b). 2. (Despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. ♦ (Despre vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. ♦ (Despre căi de comunicație, canale) Abătut, ramificat din traseul principal. II. 1. S. m. (Chim.) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. 2. S. n. Produs industrial extras dintr-o materie primă. 3. S. n. Cuvânt care derivă din alt cuvânt. 4. S. n. Lucru care rezultă, derivă (1) din altul. – V. deriva.

DERIVÁT2, -Ă, derivați, -te, adj. 1. Care derivă, se trage, decurge, rezultă, provine din ceva; format prin derivare (1 b). Un cuvînt derivat. 2. (Tehn.; despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. ♦ (Despre vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. ♦ (Despre o cale de comunicație, un canal) Abătut, ramificat din traseul principal. Un canal derivat.

DERIVÁT1, (1) derivați, s. m. și (2-4) derivate, s. n. 1. (Chim.) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. Nitrobenzenul este un derivat al benzenului. 2. Produs industrial extras dintr-o materie primă. Acum face o lucrare foarte importantă: derivatele din arpacaș. BARANGA, I. 158. 3. (Lingv.) Cuvînt care derivă (1 b) de la alt cuvînt. «Muncitor» e un derivat de la «munci». 4. Lucru care rezultă, își trage obîrșia, derivă (1) din altul. Cred că acest sentiment era mai curînd un derivat al fricii. CAMIL PETRESCU, U. N. 337.

DERIVÁT, -Ă adj. 1. Care derivă, decurge. 2. (Despre o apă) Abătut din cursul său, din albia sa naturală. // s.m. și n. Substanță preparată din altă substanță și care se aseamănă ca structură moleculară cu substanța din care provine. // s.n. 1. Produs industrial care se extrage dintr-o anumită materie primă. 2. Cuvânt format prin derivare de la alt cuvânt. 3. Lucru care derivă din altul. [< deriva].

DERIVÁT I. s. m. substanță preparată din altă substanță și care se aseamănă ca structură moleculară cu substanța din care provine. II. s. n. 1. produs industrial care se extrage dintr-o anumită materie primă. 2. cuvânt format prin derivare de la un alt cuvânt. 3. lucru care derivă din altul. III. s. f. (mat.) limita (finită) a raportului dintre creșterea unei funcții și creșterea argumentului, când acesta tinde către zero. (< deriva, după fr. dérivée)

DERIVÁT1 ~te n. 1) gram. Cuvânt format prin derivare de la alt cuvânt. 2) Produs industrial obținut dintr-o materie primă. /v. a deriva

DERIVÁT2 ~ți m. Substanță preparată din altă substanță păstrând structura de bază a acesteia. /v. a deriva

derivat a. care își trage originea dela altul. ║ n. vorbă ce derivă dintr’alta.

*derivát n., pl. e saŭ și m. Gram. Cuvînt care se derivă din alt cuvînt: făget e un derivat de la fag. Corp rezultat din prefacerea altuĭa: cașu e un derivat al lapteluĭ.

DERIVÁ, derív, vb. I. 1. Intranz. (Mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ♦ (Lingv.) a) (Despre limbă, cuvinte și sensul lor) A-și trage originea din...; (tranz.) a arăta proveniența unui cuvânt din altul. b) (Despre cuvinte, de obicei cu determinări introduse prin prep. „de la”) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal. ♦ A îndrepta vehiculele de pe o cale de comunicație pe altă cale. ♦ A ramifica o cale de comunicație sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei funcții. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se depărta din drumul său normal sub acțiunea vântului sau a unui curent; a devia. – Din fr. dériver, lat. derivare.

DERIVÁ, derív, vb. I. 1. Intranz. (Mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ♦ (Lingv.) a) (Despre limbă, cuvinte și sensul lor) A-și trage originea din...; (tranz.) a arăta proveniența unui cuvânt din altul. b) (Despre cuvinte, de obicei cu determinări introduse prin prep. „de la”) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal. ♦ A îndrepta vehiculele de pe o cale de comunicație pe altă cale. ♦ A ramifica o cale de comunicație sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei funcții. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se depărta din drumul său normal sub acțiunea vântului sau a unui curent; a devia. – Din fr. dériver, lat. derivare.

deriva [At: MACEDONSKI, O. IV, 119 / Pzi: ~iv / E: fr dériver, lat derivo, -are] 1 vt A abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal. 2 vt (Med) A schimba circularea normală a fluidelor organice. 3 virp A se trage, a proveni, a rezulta din... 4 vi (Lin; d. limbă, cuvinte și sensul lor) A-și trage originea din... 5 vt A arăta proveniența unui cuvânt prin altul. 6 vi (D. cuvinte) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 7 vt A ramifica o cale de comunicație sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 8 vt A îndrepta vehiculele de pe o cale de comunicație pe altă cale. 9 vt (Mat) A calcula derivata unei funcții. 10 vi (D. un vas plutitor) A se abate, a se depărta din drumul său normal sub acțiunea vântului sau a unui curent Si: a devia. modificată

DERIVÁ, derív, vb. I. 1. Intranz. A se trage, a proveni, a rezulta din... Multe deprinderi rele derivă din lene. ♦ (Lingv.) a) (Despre limbă, cuvinte și sensul cuvintelor) A proveni, a-și trage originea din...; (tranz.) a arăta proveniența unui cuvînt din altul. Limba romînă derivă din limba latină. Cuvîntul romînesc «obraz» derivă din cuvîntul vechi slav «obrazŭ». b) (Despre cuvinte; cu determinări introduse prin prep. «de la») A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. Cuvîntul «fierar» derivă de la «fier», căruia i s-a alipit sufixul «-ar». 2. Tranz. (Tehn.) A abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal. ♦ A abate vehiculele de pe o cale de comunicație pe altă cale existentă, construită sau improvizată în acest scop. ♦ A ramifica o cale de comunicație sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se depărta din drumul său normal sub acțiunea vîntului sau a unui curent; a devia. Vaporul derivă mult spre dreapta, din cauza furtunii.

DERIVÁ vb. I. 1. intr. a se trage, a rezulta din... ♦ (Lingv.) A avea originea în..., a veni din... 2. tr. A abate o apă din cursul ei firesc. 3. intr. (Despre nave sau avioane) A se abate, a se îndepărta de la direcția de mers sub influența vânturilor, a curenților; a devia. 4. tr. (Mat.) A calcula derivata unei funcții. [P.i. deriv, -vez. / < fr. dériver, it., lat. derivare].

DERIVÁ vb. I. intr. 1. a se trage, a rezulta din (ceva). ◊ (lingv.) a-și avea originea în... 2. (despre /aero/nave) a devia de la direcția de mers sub influența vânturilor, a curenților. II. tr. 1. (mat.) a calcula derivata unei funcții. 2. a abate o apă din cursul ei firesc. (< fr. dériver, lat. derivare)

A DERIVÁ derív 1. intranz. 1) A fi de origine; a se trage dintr-un neam oarecare; a proveni. 2) (despre cuvinte) A fi format prin afixare. 3) (despre vase plutitoare sau avioane) A se abate de la direcția dată sub influența vânturilor sau a curenților; a devia. 2. tranz. 1) (cuvinte) A forma cu ajutorul afixelor. 2) mat. (funcții) A determina prin calcul pentru a obține derivata. 3) (ape curgătoare) A abate din albie, dând o direcție nouă. 4) (vehicule) A orienta de pe o cale de comunicație pe alta. /<fr. dériver, lat. derivare

derivà v. 1. a-și avea cauza, a proveni: din ambițiune derivă multe rele; 2. Gram. a-și trage originea; 3. Med. a abate din cursul lor sângele, umorile organismului.

derív, a -á v. tr. (lat. de-rivo, riváre, d. rivus, rîŭ. V. rival). Depărtez de cursu orĭ de drumu luĭ. Gram. Trag originea unuĭ cuvînt. V. refl. Vin, provin: Român se derivă din Roman, cașu se derivă din lapte. – ca v. intr. e greșit. Decĭ: cașu se derivă, nu: derivă.

arată toate definițiile

Intrare: derivat (adj.)
derivat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • derivat
  • derivatul
  • derivatu‑
  • deriva
  • derivata
plural
  • derivați
  • derivații
  • derivate
  • derivatele
genitiv-dativ singular
  • derivat
  • derivatului
  • derivate
  • derivatei
plural
  • derivați
  • derivaților
  • derivate
  • derivatelor
vocativ singular
plural
Intrare: derivat (s.m.)
derivat2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • derivat
  • derivatul
  • derivatu‑
plural
  • derivați
  • derivații
genitiv-dativ singular
  • derivat
  • derivatului
plural
  • derivați
  • derivaților
vocativ singular
plural
Intrare: derivat (s.n.)
derivat3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • derivat
  • derivatul
  • derivatu‑
plural
  • derivate
  • derivatele
genitiv-dativ singular
  • derivat
  • derivatului
plural
  • derivate
  • derivatelor
vocativ singular
plural
Intrare: deriva
deriva1 (1 -v) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deriva
  • derivare
  • derivat
  • derivatu‑
  • derivând
  • derivându‑
singular plural
  • deri
  • derivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deriv
(să)
  • deriv
  • derivam
  • derivai
  • derivasem
a II-a (tu)
  • derivi
(să)
  • derivi
  • derivai
  • derivași
  • derivaseși
a III-a (el, ea)
  • deri
(să)
  • derive
  • deriva
  • derivă
  • derivase
plural I (noi)
  • derivăm
(să)
  • derivăm
  • derivam
  • derivarăm
  • derivaserăm
  • derivasem
a II-a (voi)
  • derivați
(să)
  • derivați
  • derivați
  • derivarăți
  • derivaserăți
  • derivaseți
a III-a (ei, ele)
  • deri
(să)
  • derive
  • derivau
  • deriva
  • derivaseră
deriva2 (1 -vez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deriva
  • derivare
  • derivat
  • derivatu‑
  • derivând
  • derivându‑
singular plural
  • derivea
  • derivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • derivez
(să)
  • derivez
  • derivam
  • derivai
  • derivasem
a II-a (tu)
  • derivezi
(să)
  • derivezi
  • derivai
  • derivași
  • derivaseși
a III-a (el, ea)
  • derivea
(să)
  • deriveze
  • deriva
  • derivă
  • derivase
plural I (noi)
  • derivăm
(să)
  • derivăm
  • derivam
  • derivarăm
  • derivaserăm
  • derivasem
a II-a (voi)
  • derivați
(să)
  • derivați
  • derivați
  • derivarăți
  • derivaserăți
  • derivaseți
a III-a (ei, ele)
  • derivea
(să)
  • deriveze
  • derivau
  • deriva
  • derivaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

derivat (adj.)

  • 1. Care derivă din ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. (Despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. (Despre vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.2. (Despre căi de comunicație, canale) Abătut, ramificat din traseul principal.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Un canal derivat.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi deriva
    surse: DEX '98 DEX '09

derivat (s.m.)

  • 1. chimie Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Nitrobenzenul este un derivat al benzenului.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi deriva
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

derivat (s.n.)

  • 1. Produs industrial obținut prin prelucrarea unei materii prime de bază.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Acum face o lucrare foarte importantă: derivatele din arpacaș. BARANGA, I. 158.
      surse: DLRLC
  • 2. Cuvânt care derivă din alt cuvânt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • «Muncitor» e un derivat de la «munci».
      surse: DLRLC
  • 3. Lucru care rezultă, derivă din altul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Cred că acest sentiment era mai curînd un derivat al fricii. CAMIL PETRESCU, U. N. 337.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi deriva
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

deriva

  • 1. intranzitiv mai ales unipersonal A se trage, a proveni, a rezulta din...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: proveni rezulta attach_file un exemplu
    exemple
    • Multe deprinderi rele derivă din lene.
      surse: DLRLC
    • 1.1. lingvistică (Despre limbă, cuvinte și sensul lor) A-și trage originea din...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Limba română derivă din limba latină. Cuvântul românesc «obraz» derivă din cuvântul vechi slav «obrazŭ».
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. tranzitiv A arăta proveniența unui cuvânt din altul.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. lingvistică (Despre cuvinte, de obicei cu determinări introduse prin prepoziția „de la”) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Cuvântul «fierar» derivă de la «fier», căruia i s-a alipit sufixul «-ar».
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. A îndrepta vehiculele de pe o cale de comunicație pe altă cale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.2. A ramifica o cale de comunicație sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. tranzitiv matematică A calcula derivata unei funcții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. intranzitiv (Despre un vas plutitor) A se abate, a se depărta din drumul său normal sub acțiunea vântului sau a unui curent.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: abate (vb.) depărta devia attach_file un exemplu
    exemple
    • Vaporul derivă mult spre dreapta, din cauza furtunii.
      surse: DLRLC

etimologie: