18 definiții pentru derivat (s.m.)

derivát1 sn [At: MDA ms / E: deriva] 1-8 Derivare (1-6, 8-9).

derivát2, ~ă [At: MAIORESCU, L. 10 / Pl: ~áți, ~e / E: deriva] 1 a Care derivă (3) din ceva. 2 a Format prin derivare (6). 3 a (D. cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. 4 a (D. vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. 5 a (D. căi de comunicație, canale etc.) Ramificat din traseul principal. 6 sm (Chm) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. 7 sn Produs industrial extras dintr-o materie primă. 8 sn Cuvânt care derivă din alt cuvânt. 9 sn Lucru care derivă (3) din altul. 10 sf (Mat) Limită a raportului dintre creșterea funcției și creșterea variabilei, când creșterea variabilei tinde către zero.

DERIVÁT, -Ă, (I) derivați, -te, adj., (II 1) derivați, s. m., (II, 2, 3, 4) derivate, s. n. I. 1. Adj. Care derivă (1) din ceva. ♦ Format prin derivare (1 b). 2. (Despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. ♦ (Despre vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. ♦ (Despre căi de comunicație, canale) Abătut, ramificat din traseul principal. II. 1. S. m. (Chim.) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. 2. S. n. Produs industrial obținut prin prelucrarea unei materii prime de bază. 3. S. n. Cuvânt care derivă din alt cuvânt. 4. S. n. Lucru care rezultă, derivă (1) din altul. – V. deriva.

DERIVÁT, -Ă, derivați, -te, adj., (II 1) derivați, s. m., (II 2, 3, 4) derivate, s. n. I. 1. Adj. Care derivă (1) din ceva. ♦ Format prin derivare (1 b). 2. (Despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. ♦ (Despre vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. ♦ (Despre căi de comunicație, canale) Abătut, ramificat din traseul principal. II. 1. S. m. (Chim.) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. 2. S. n. Produs industrial extras dintr-o materie primă. 3. S. n. Cuvânt care derivă din alt cuvânt. 4. S. n. Lucru care rezultă, derivă (1) din altul. – V. deriva.

DERIVÁT1, (1) derivați, s. m. și (2-4) derivate, s. n. 1. (Chim.) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. Nitrobenzenul este un derivat al benzenului. 2. Produs industrial extras dintr-o materie primă. Acum face o lucrare foarte importantă: derivatele din arpacaș. BARANGA, I. 158. 3. (Lingv.) Cuvînt care derivă (1 b) de la alt cuvînt. «Muncitor» e un derivat de la «munci». 4. Lucru care rezultă, își trage obîrșia, derivă (1) din altul. Cred că acest sentiment era mai curînd un derivat al fricii. CAMIL PETRESCU, U. N. 337.

DERIVÁT2, -Ă, derivați, -te, adj. 1. Care derivă, se trage, decurge, rezultă, provine din ceva; format prin derivare (1 b). Un cuvînt derivat. 2. (Tehn.; despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. ♦ (Despre vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. ♦ (Despre o cale de comunicație, un canal) Abătut, ramificat din traseul principal. Un canal derivat.

derivát1 (substanță) s. m., pl. deriváți

derivát2 (produs industrial, cuvânt, lucru) s. n., pl. deriváte

derivát (produs industrial, cuvânt) s. n., pl. deriváte

derivát (chim.) s. m., pl. deriváți

DERIVÁT, -Ă adj. 1. Care derivă, decurge. 2. (Despre o apă) Abătut din cursul său, din albia sa naturală. // s.m. și n. Substanță preparată din altă substanță și care se aseamănă ca structură moleculară cu substanța din care provine. // s.n. 1. Produs industrial care se extrage dintr-o anumită materie primă. 2. Cuvânt format prin derivare de la alt cuvânt. 3. Lucru care derivă din altul. [< deriva].

DERIVÁT I. s. m. substanță preparată din altă substanță și care se aseamănă ca structură moleculară cu substanța din care provine. II. s. n. 1. produs industrial care se extrage dintr-o anumită materie primă. 2. cuvânt format prin derivare de la un alt cuvânt. 3. lucru care derivă din altul. III. s. f. (mat.) limita (finită) a raportului dintre creșterea unei funcții și creșterea argumentului, când acesta tinde către zero. (< deriva, după fr. dérivée)

DERIVÁT2 ~ți m. Substanță preparată din altă substanță păstrând structura de bază a acesteia. /v. a deriva

DERIVÁT1 ~te n. 1) gram. Cuvânt format prin derivare de la alt cuvânt. 2) Produs industrial obținut dintr-o materie primă. /v. a deriva

derivat a. care își trage originea dela altul. ║ n. vorbă ce derivă dintr’alta.

*derivát n., pl. e saŭ și m. Gram. Cuvînt care se derivă din alt cuvînt: făget e un derivat de la fag. Corp rezultat din prefacerea altuĭa: cașu e un derivat al lapteluĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DERIVÁT, -Ă adj. (< derivá < fr. dériver, it., lat. derivare): în sintagma cuvânt derivat (v.).

DERIVÁT s. n. (< adj. derivat, -ă): cuvânt format prin derivare de la un alt cuvânt, ca degețel (< deget + suf. -el). ◊ ~ moționál: d. obținut prin procedeul moțiunii, adică prin folosirea unui sufix moțional, ca gâscan (< gâscă + suf. -an), tigroaică (< tigru + suf. -oaică) etc. ◊ ~ colectív: d. obținut prin folosirea unui sufix colectiv, ca brădet (< brad + suf. -et), studențime (< student + suf. -ime) etc. ◊ ~ augmentatív: d. obținut prin folosirea unui sufix augmentativ, ca băiețandru (< băiat + suf. -andru), iepuroi (< iepure + suf. -oi) etc. ◊ ~ diminutivál: d. obținut prin folosirea unui sufix diminutival, ca bidonaș (< bidon + suf. -aș), nuculeț (< nuc + suf. -uleț) etc. ◊ ~ regresív: d. realizat prin derivare regresivă, ca licăr (< licări), schimb (< schimba) etc.

Intrare: derivat (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular derivat derivatul
plural derivați derivații
genitiv-dativ singular derivat derivatului
plural derivați derivaților
vocativ singular
plural