2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

dereticá [At: PSALT. 89/34 / V: ~tecá, diretecá, dir~, diriticá, ~răt~, dirăt~, dărăt~, dărătecá, ~rădicá, ~redicá, ~ridica, dirădicá, diridicá, derdicá, dirdicá, drădicá / Pzi: ~étic / E: lat deradicare] 1 vt (Înv) A înlătura, a face să dispară. 2 vt (Înv) A scăpa (de)..., a elibera (de)... 3 vt (Înv) A dărui. 4 vi A face ordine și curățenie prin casă. 5 vt A pune ceva în ordine Si: a aranja. 6 vi (Buc) A umbla (sau a da o raită) prin împrejurimi.

DERĂTECÁ vb. I v. deretica.

DERETICÁ, derétic, vb. I. Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. ♦ Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [Var.: derătecá, derdicá, deretecá vb. I] – Lat. de-radicare.

DERĂTECÁ vb. I v. deretica.

DERETICÁ, derétic, vb. I. Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. ♦ Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [Var.: derătecá, derdicá, deretecá vb. I] – Lat. de-radicare.

DERETICÁ, derétic, vb. I. 1. Intranz. A face rînduială, a curăța prin casă (scuturînd așternutul, ștergînd praful, măturînd etc.). Se mișca încolo și încoace prin cameră, dereticînd și așezînd. Deretica smuncind și așeza trîntind. SADOVEANU, N. F. 5. Atunci se pune fata și scutură și deretică. ISPIRESCU, L. 337. 2. Tranz. A pune (ceva) în ordine, a aranja. Afară se auzea ploaia cernută fără istov, glasul birjarului dereticînd ceva în jurul trăsurii. C. PETRESCU, S. 81. În vremea asta tu deretică toate și pregătește cele de cuviință. SADOVEANU, D. P. 78. – Variante: (regional) derădicá (SBIERA, P. 31), derătecá (VLAHUȚĂ, N. 9), derdicá, dérdic (CREANGĂ, A. 69), deretecá (CAMIL PETRESCU, T. I 542, ISPIRESCU, L. 149, POPESCU, B. III 118), direticá (la TDRG) vb. I.

dereticá (a ~) vb., ind. prez. 3 derétică

dereticá vb., ind. prez. 1 sg. derétic, 3 sg. și pl. derétică

DERETICÁ vb. a curăța, a scutura, a strânge, (înv. și reg.) a griji, (reg.) a rândui, (prin Bucov.) a cioroboti, (Transilv.) a câștiga, (Ban. și Transilv.) a orândui, (Transilv.) a tăgăși, (Transilv. și Maram.) a ticăzui, (Transilv.) a tistăli. (A ~ prin casă de sărbători.)

dereticá (derétic, dereticát), vb.1. (Înv.) A da la o parte. – 2. A degaja, a elibera (interiorul casei). – 3. A face curățenie, a curăța. – Var. der(ă)dica, dereteca, diretica, d(i)rădica, der(e)dica. Lat. *dēradĭcāre „a dezrădăcina” (Candrea-Dens., 484; Candrea; Graur, BL, IV, 184; Cortés 127), ipoteză confirmată de prima var., și de sensul vechi: cf. voi dărăteca pre cei fără de lege (Biblia 1688). Totuși, Pușcariu 503; Tiktin și Scriban preferă să se refere la lat. *directĭcāre, de la rectus.

A DERETICÁ derétic intranz. A face ordine și curățenie în casă. /<lat. deradicare

dereticà v. a pune în ordine, a așeza lucrurile la locul lor (mai ales în casă). [Mold. derădicà: lat. DERADICARE].

arată toate definițiile

Intrare: deretica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deretica
  • dereticare
  • dereticat
  • dereticând
singular plural
  • deretică
  • dereticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deretic
(să)
  • deretic
  • dereticam
  • dereticai
  • dereticasem
a II-a (tu)
  • deretici
(să)
  • deretici
  • dereticai
  • dereticași
  • dereticaseși
a III-a (el, ea)
  • deretică
(să)
  • deretice
  • deretica
  • deretică
  • dereticase
plural I (noi)
  • dereticăm
(să)
  • dereticăm
  • dereticam
  • dereticarăm
  • dereticaserăm
  • dereticasem
a II-a (voi)
  • dereticați
(să)
  • dereticați
  • dereticați
  • dereticarăți
  • dereticaserăți
  • dereticaseți
a III-a (ei, ele)
  • deretică
(să)
  • deretice
  • dereticau
  • deretica
  • dereticaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • derăteca
  • derătecare
  • derătecat
  • derătecând
singular plural
  • derătecă
  • derătecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • derătec
(să)
  • derătec
  • derătecam
  • derătecai
  • derătecasem
a II-a (tu)
  • derăteci
(să)
  • derăteci
  • derătecai
  • derătecași
  • derătecaseși
a III-a (el, ea)
  • derătecă
(să)
  • derătece
  • derăteca
  • derătecă
  • derătecase
plural I (noi)
  • derătecăm
(să)
  • derătecăm
  • derătecam
  • derătecarăm
  • derătecaserăm
  • derătecasem
a II-a (voi)
  • derătecați
(să)
  • derătecați
  • derătecați
  • derătecarăți
  • derătecaserăți
  • derătecaseți
a III-a (ei, ele)
  • derătecă
(să)
  • derătece
  • derătecau
  • derăteca
  • derătecaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • derdica
  • derdicare
  • derdicat
  • derdicând
singular plural
  • derdică
  • derdicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • derdic
(să)
  • derdic
  • derdicam
  • derdicai
  • derdicasem
a II-a (tu)
  • derdici
(să)
  • derdici
  • derdicai
  • derdicași
  • derdicaseși
a III-a (el, ea)
  • derdică
(să)
  • derdice
  • derdica
  • derdică
  • derdicase
plural I (noi)
  • derdicăm
(să)
  • derdicăm
  • derdicam
  • derdicarăm
  • derdicaserăm
  • derdicasem
a II-a (voi)
  • derdicați
(să)
  • derdicați
  • derdicați
  • derdicarăți
  • derdicaserăți
  • derdicaseți
a III-a (ei, ele)
  • derdică
(să)
  • derdice
  • derdicau
  • derdica
  • derdicaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dereteca
  • deretecare
  • deretecat
  • deretecând
singular plural
  • deretecă
  • deretecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deretec
(să)
  • deretec
  • deretecam
  • deretecai
  • deretecasem
a II-a (tu)
  • dereteci
(să)
  • dereteci
  • deretecai
  • deretecași
  • deretecaseși
a III-a (el, ea)
  • deretecă
(să)
  • deretece
  • dereteca
  • deretecă
  • deretecase
plural I (noi)
  • deretecăm
(să)
  • deretecăm
  • deretecam
  • deretecarăm
  • deretecaserăm
  • deretecasem
a II-a (voi)
  • deretecați
(să)
  • deretecați
  • deretecați
  • deretecarăți
  • deretecaserăți
  • deretecaseți
a III-a (ei, ele)
  • deretecă
(să)
  • deretece
  • deretecau
  • dereteca
  • deretecaseră
drădica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: deretecare
deretecare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deretecare
  • deretecarea
plural
  • deretecări
  • deretecările
genitiv-dativ singular
  • deretecări
  • deretecării
plural
  • deretecări
  • deretecărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)