2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dereticá [At: PSALT. 89/34 / V: ~tecá, diretecá, dir~, diriticá, ~răt~, dirăt~, dărăt~, dărătecá, ~rădicá, ~redicá, ~ridica, dirădicá, diridicá, derdicá, dirdicá, drădicá / Pzi: ~étic / E: lat deradicare] 1 vt (Înv) A înlătura, a face să dispară. 2 vt (Înv) A scăpa (de)..., a elibera (de)... 3 vt (Înv) A dărui. 4 vi A face ordine și curățenie prin casă. 5 vt A pune ceva în ordine Si: a aranja. 6 vi (Buc) A umbla (sau a da o raită) prin împrejurimi.

DERĂTECÁ vb. I v. deretica.

DERETICÁ, derétic, vb. I. Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. ♦ Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [Var.: derătecá, derdicá, deretecá vb. I] – Lat. de-radicare.

DERĂTECÁ vb. I v. deretica.

DERETICÁ, derétic, vb. I. Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. ♦ Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [Var.: derătecá, derdicá, deretecá vb. I] – Lat. de-radicare.

DERETICÁ, derétic, vb. I. 1. Intranz. A face rînduială, a curăța prin casă (scuturînd așternutul, ștergînd praful, măturînd etc.). Se mișca încolo și încoace prin cameră, dereticînd și așezînd. Deretica smuncind și așeza trîntind. SADOVEANU, N. F. 5. Atunci se pune fata și scutură și deretică. ISPIRESCU, L. 337. 2. Tranz. A pune (ceva) în ordine, a aranja. Afară se auzea ploaia cernută fără istov, glasul birjarului dereticînd ceva în jurul trăsurii. C. PETRESCU, S. 81. În vremea asta tu deretică toate și pregătește cele de cuviință. SADOVEANU, D. P. 78. – Variante: (regional) derădicá (SBIERA, P. 31), derătecá (VLAHUȚĂ, N. 9), derdicá, dérdic (CREANGĂ, A. 69), deretecá (CAMIL PETRESCU, T. I 542, ISPIRESCU, L. 149, POPESCU, B. III 118), direticá (la TDRG) vb. I.

dereticá (a ~) vb., ind. prez. 3 derétică

dereticá vb., ind. prez. 1 sg. derétic, 3 sg. și pl. derétică

DERETICÁ vb. a curăța, a scutura, a strânge, (înv. și reg.) a griji, (reg.) a rândui, (prin Bucov.) a cioroboti, (Transilv.) a câștiga, (Ban. și Transilv.) a orândui, (Transilv.) a tăgăși, (Transilv. și Maram.) a ticăzui, (Transilv.) a tistăli. (A ~ prin casă de sărbători.)

dereticá (derétic, dereticát), vb.1. (Înv.) A da la o parte. – 2. A degaja, a elibera (interiorul casei). – 3. A face curățenie, a curăța. – Var. der(ă)dica, dereteca, diretica, d(i)rădica, der(e)dica. Lat. *dēradĭcāre „a dezrădăcina” (Candrea-Dens., 484; Candrea; Graur, BL, IV, 184; Cortés 127), ipoteză confirmată de prima var., și de sensul vechi: cf. voi dărăteca pre cei fără de lege (Biblia 1688). Totuși, Pușcariu 503; Tiktin și Scriban preferă să se refere la lat. *directĭcāre, de la rectus.

A DERETICÁ derétic intranz. A face ordine și curățenie în casă. /<lat. deradicare

dereticà v. a pune în ordine, a așeza lucrurile la locul lor (mai ales în casă). [Mold. derădicà: lat. DERADICARE].

Intrare: deretica
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deretica dereticare dereticat dereticând singular plural
deretică dereticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deretic (să) deretic dereticam dereticai dereticasem
a II-a (tu) deretici (să) deretici dereticai dereticași dereticaseși
a III-a (el, ea) deretică (să) deretice deretica deretică dereticase
plural I (noi) dereticăm (să) dereticăm dereticam dereticarăm dereticaserăm, dereticasem*
a II-a (voi) dereticați (să) dereticați dereticați dereticarăți dereticaserăți, dereticaseți*
a III-a (ei, ele) deretică (să) deretice dereticau deretica dereticaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) derăteca derătecare derătecat derătecând singular plural
derătecă derătecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) derătec (să) derătec derătecam derătecai derătecasem
a II-a (tu) derăteci (să) derăteci derătecai derătecași derătecaseși
a III-a (el, ea) derătecă (să) derătece derăteca derătecă derătecase
plural I (noi) derătecăm (să) derătecăm derătecam derătecarăm derătecaserăm, derătecasem*
a II-a (voi) derătecați (să) derătecați derătecați derătecarăți derătecaserăți, derătecaseți*
a III-a (ei, ele) derătecă (să) derătece derătecau derăteca derătecaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) derdica derdicare derdicat derdicând singular plural
derdică derdicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) derdic (să) derdic derdicam derdicai derdicasem
a II-a (tu) derdici (să) derdici derdicai derdicași derdicaseși
a III-a (el, ea) derdică (să) derdice derdica derdică derdicase
plural I (noi) derdicăm (să) derdicăm derdicam derdicarăm derdicaserăm, derdicasem*
a II-a (voi) derdicați (să) derdicați derdicați derdicarăți derdicaserăți, derdicaseți*
a III-a (ei, ele) derdică (să) derdice derdicau derdica derdicaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dereteca deretecare deretecat deretecând singular plural
deretecă deretecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deretec (să) deretec deretecam deretecai deretecasem
a II-a (tu) dereteci (să) dereteci deretecai deretecași deretecaseși
a III-a (el, ea) deretecă (să) deretece dereteca deretecă deretecase
plural I (noi) deretecăm (să) deretecăm deretecam deretecarăm deretecaserăm, deretecasem*
a II-a (voi) deretecați (să) deretecați deretecați deretecarăți deretecaserăți, deretecaseți*
a III-a (ei, ele) deretecă (să) deretece deretecau dereteca deretecaseră
drădica
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: deretecare
deretecare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deretecare deretecarea
plural deretecări deretecările
genitiv-dativ singular deretecări deretecării
plural deretecări deretecărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)