opțiuni
  • info
O definiție pentru deretecare

Explicative DEX

DERETECA vb. I v. deretica.

Intrare: deretecare
deretecare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deretecare
  • deretecarea
plural
  • deretecări
  • deretecările
genitiv-dativ singular
  • deretecări
  • deretecării
plural
  • deretecări
  • deretecărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deretica, dereticverb

  • 1. A face ordine și curățenie prin casă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se mișca încolo și încoace prin cameră, dereticînd și așezînd. Deretica smuncind și așeza trîntind. SADOVEANU, N. F. 5. DLRLC
    • format_quote Atunci se pune fata și scutură și deretică. ISPIRESCU, L. 337. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A pune ceva în ordine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: aranja
      • format_quote Afară se auzea ploaia cernută fără istov, glasul birjarului dereticînd ceva în jurul trăsurii. C. PETRESCU, S. 81. DLRLC
      • format_quote În vremea asta tu deretică toate și pregătește cele de cuviință. SADOVEANU, D. P. 78. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.