11 definiții pentru deranj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DERÁNJ, deranjuri, s. n. 1. Dezordine, neorânduială. 2. Fig. Tulburare a liniștii (cuiva), stânjenire, incomodare. – Din deranja (derivat regresiv).

DERÁNJ, deranjuri, s. n. 1. Dezordine, neorânduială. 2. Fig. Tulburare a liniștii (cuiva), stânjenire, incomodare. – Din deranja (derivat regresiv).

deránj sn [At: CARAGIALE, T. 127 / Pl: ~uri / E: drr deranja] 1 Dezordine. 2 (Fig) Tulburare a liniștii (cuiva). 3 (Fig) Incomodare.

DERÁNJ, deranjuri, s. n. 1. Dezordine, neorînduială. 2. Fig. Tulburare a liniștii (cuiva); stingherire, stînjenire, incomodare. Ne ducem, ne ducem, stimabile, nu voim să facem deranj. CARAGIALE, O. I 117. ♦ (Rar) Osteneală. Și-a privit numai hainele negre, gîndindu-se, poate, că deranjul îmbrăcării lor a fost degeaba. PAS, Z. I 96.

DERÁNJ s.n. 1. Dezordine, neorânduială. 2. (Fig.) Tulburare a liniștii (cuiva); stingherire, incomodare. [< deranja].

DERÁNJ s. n. 1. dezordine, neorânduială. 2. (fig.) tulburare a liniștii cuiva; incomodare. (< deranja)

DERÁNJ ~uri n. 1) Lipsă de ordine; dezordine; debandadă; harababură. 2) fig. Tulburare a liniștii (cuiva). /v. a deranja

deranj(ament) n. 1. mutare din loc; 2. fig. turburare, dezordine.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deránj s. n., pl. deránjuri

deránj s. n., pl. deránjuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DERÁNJ s. 1. v. dezordine. 2. supărare. (Nu va fi nici un ~, dacă...)

DERANJ s. 1. dezordine, neorînduială, zăpăceală, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură. (E mare ~ la noi în casă.) 2. supărare. (Nu va fi nici un ~ dacă...)

Intrare: deranj
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deranj
  • deranjul
  • deranju‑
plural
  • deranjuri
  • deranjurile
genitiv-dativ singular
  • deranj
  • deranjului
plural
  • deranjuri
  • deranjurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deranj

etimologie: