2 intrări

19 definiții

deraiére sf [At: MACEDONSKI, O. III, 76 / Pl: ~ri / E: deraia] 1 Ieșire de pe șine Si: deraiat1 (1). 2 (Pex) Accident provocat de ieșirea de pe linie a unei sau a mai multor roți ale unui vehicul care circulă pe șine Si: deraiat1 (2). 3 (Fig) Vorbire anapoda Si: deraiat1 (3). 4 (Fig) Divagație.

DERAIÉRE, deraieri, s. f. Acțiunea de a deraia și rezultatul ei. [Pr.: -ra-ie-] – V. deraia.

DERAIÉRE, deraieri, s. f. Acțiunea de a deraia și rezultatul ei. [Pr.: -ra-ie-] – V. deraia.

DERAIÉRE, deraieri, s. f. Acțiunea de a deraia. La curbe, locomotiva și vagoanele săreau pe șine și amenințau cu deraierea. MACEDONSKI, O. III 76.

deraiére s. f., g.-d. art. deraiérii; pl. deraiéri

deraiére s. f. (sil. -ra-ie-), g.-d. art. deraiérii; pl. deraiéri

DERAIÉRE s.f. Acțiunea de a deraia. [Pron. -ra-ie-. / < deraia].

deraiá vi [At: CARAGIALE, M. 142 / Pzi: ~iéz / E: fr dérailler] 1 (D. mijloacele de transport care circulă pe șine) A sări de pe șine. 2 A vorbi aiurea. 3 (Fig) A divaga.

DERAIÁ, deraiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre mijloace de transport care circulă pe șine) A sări de pe șine. 2. Fig. A vorbi aiurea, a bate câmpii, a divaga; a se abate, a devia de la subiect. [Pr.: -ra-ia] – Din fr. dérailler.

DERAIÁ, deraiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre mijloace de transport care circulă pe șine) A sări de pe șine. 2. Fig. A vorbi aiurea, a bate câmpii, a divaga; a se abate, a devia de la subiect. [Pr.: -ra-ia] – Din fr. dérailler.

DERAIÁ, deraiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vehicule care merg pe șine: tren, tramvai etc.) A sări, a ieși de pe șine. La ieșirea din Buftea... a deraiat un tren de marfă. CARAGIALE, M. 142. 2. Fig. (Despre oameni) A vorbi aiurea, a se îndepărta, a se abate de la subiect; a devia. A deraiat de la subiect.

deraiá (a ~) vb., ind. prez. 3 deraiáză, 1 pl. deraiém; conj. prez. 3 deraiéze; ger. deraínd

deraiá vb. (sil. -ra-ia), ind. prez. 1 sg. deraiéz, 3 sg. și pl. deraiáză, 1 pl. deraiém; conj. prez. 3 sg. și pl. deraiéze; ger. deraínd

DERAIÁ vb. I. intr. (Despre un vehicul pe șine: tren, tramvai etc.) A aluneca, a sări de pe șine, de pe linie. ◊ (Fig.; despre oameni) A devia (într-o discuție etc.); a înnebuni, a se sminti. [Pron. -ra-ia, p.i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. dérailler].

DERAIÁ vb. intr. 1. (despre tren, tramvai, metrou) a sări de pe șine. 2. (fig.) a devia de la subiect, a divaga. ◊ (p. ext.) a ieși din normal; a înnebuni, a se sminti. (< fr. dérailler)

deraiá (deraiéz, deraiát), vb.1. Despre mijloacele de transport, a sări de pe șine. – 2. A vorbi aiurea, a bate cîmpii. Fr. dérailler.Der. deraiere, s. f.

A DERAIÁ ~iéz intranz. 1) (despre trenuri, tramvaie) A sări de pe șine. 2) (despre persoane) A se abate de la subiect. 3) fig. A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a se țicni; a se scrânti; a se sminti; a înnebuni. [Sil. -ra-ia] /<fr. dérailler

deraià v. a ieși din șine: trenul a deraiat (= fr. dérailler).

*deraĭéz v. intr. (fr. dé-railler, d. rail [engl. rail], șină. Cp. cu delirez). Ies din șine, sar de pe șine (vorbind de tren și tranvaĭ). Fig. A te purta prost, a devia din calea bună. – Curat rom. s’ar putea zice a desșina orĭ a deșina.

Intrare: deraia
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deraia deraiere deraiat deraind singular plural
deraia deraiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deraiez (să) deraiez deraiam deraiai deraiasem
a II-a (tu) deraiezi (să) deraiezi deraiai deraiași deraiaseși
a III-a (el, ea) deraia (să) deraieze deraia deraie deraiase
plural I (noi) deraiem (să) deraiem deraiam deraiarăm deraiaserăm, deraiasem*
a II-a (voi) deraiați (să) deraiați deraiați deraiarăți deraiaserăți, deraiaseți*
a III-a (ei, ele) deraia (să) deraieze deraiau deraia deraiaseră
Intrare: deraiere
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deraiere deraierea
plural deraieri deraierile
genitiv-dativ singular deraieri deraierii
plural deraieri deraierilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)