11 definiții pentru divaga


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIVAGÁ, divaghez, vb. I. Intranz. A se abate de la subiectul în discuție; p. ext. a vorbi aiurea, a bate câmpii. – Din fr. divaguer, lat. divagari.

DIVAGÁ, divaghez, vb. I. Intranz. A se abate de la subiectul în discuție; p. ext. a vorbi aiurea, a bate câmpii. – Din fr. divaguer, lat. divagari.

divaga vi [At: NEGULICI / Pzi: ~ghez, (rar) divag / E: fr divaguer, lat divagare] 1 A se abate de la subiectul discuției. 2 (Pex) A vorbi aiurea.

DIVAGÁ, divaghez, vb. I. Intranz. A se abate de la subiect; p. ext. a vorbi aiurea, a bate cîmpii.

DIVAGÁ vb. I. intr. A se îndepărta de la o temă; (p. ext.) a rătăci, a vorbi aiurea. [< fr. divaguer, cf. lat. divagari].

DIVAGÁ vb. intr. 1. a se îndepărta de la subiect; (p. ext.) a vorbi aiurea, fără sens. 2. (despre un curs de apă) a ieși din albie. (< fr. divaguer, lat. divagari)

A DIVAGÁ ~ghéz intranz. 1) A face o divagație; a se abate de la tema luată în discuție. 2) A vorbi aiurea; a bate câmpii. /<fr. divaguer, lat. divagari

* divág și -ghéz, a - v. intr. (fr. divaguer, d. lat. divagor, -ári, a rătăci, d. vagus, vag). Vorbesc în dodiĭ, bîĭguĭ, spun vrute și nevrute, bat cîmpiĭ: alcooliciĭ divagă des.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

divagá (a ~) vb., ind. prez. 3 divagheáză; conj. prez. 3 divaghéze

divagá vb., ind. prez. 1 sg. divaghéz, 3 sg. și pl. divagheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. divaghéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIVAGA vb. a se abate, a se depărta, a devia, a se îndepărta, (înv.) a (se) scăpăta. (Am ~ de la subiect.)

Intrare: divaga
verb (V205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • divaga
  • divagare
  • divagat
  • divagatu‑
  • divagând
  • divagându‑
singular plural
  • divaghea
  • divagați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • divaghez
(să)
  • divaghez
  • divagam
  • divagai
  • divagasem
a II-a (tu)
  • divaghezi
(să)
  • divaghezi
  • divagai
  • divagași
  • divagaseși
a III-a (el, ea)
  • divaghea
(să)
  • divagheze
  • divaga
  • divagă
  • divagase
plural I (noi)
  • divagăm
(să)
  • divagăm
  • divagam
  • divagarăm
  • divagaserăm
  • divagasem
a II-a (voi)
  • divagați
(să)
  • divagați
  • divagați
  • divagarăți
  • divagaserăți
  • divagaseți
a III-a (ei, ele)
  • divaghea
(să)
  • divagheze
  • divagau
  • divaga
  • divagaseră
verb (V1)
Surse flexiune: Scriban, MDA2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • divaga
  • divagare
  • divagat
  • divagatu‑
  • divagând
  • divagându‑
singular plural
  • diva
  • divagați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • divag
(să)
  • divag
  • divagam
  • divagai
  • divagasem
a II-a (tu)
  • divagi
(să)
  • divagi
  • divagai
  • divagași
  • divagaseși
a III-a (el, ea)
  • diva
(să)
  • divage
  • divaga
  • divagă
  • divagase
plural I (noi)
  • divagăm
(să)
  • divagăm
  • divagam
  • divagarăm
  • divagaserăm
  • divagasem
a II-a (voi)
  • divagați
(să)
  • divagați
  • divagați
  • divagarăți
  • divagaserăți
  • divagaseți
a III-a (ei, ele)
  • diva
(să)
  • divage
  • divagau
  • divaga
  • divagaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

divaga

  • 1. A se abate de la subiectul în discuție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: abate (vb.)
  • 2. (Despre un curs de apă) A ieși din albie.
    surse: MDN '00

etimologie: