4 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPOZITÁRE, depozitări, s. f. Acțiunea de a depozita și rezultatul ei; înmagazinare, păstrare. – V. depozita.

DEPOZITÁRE, depozitări, s. f. Acțiunea de a depozita și rezultatul ei; înmagazinare, păstrare. – V. depozita.

depozitare sf [At: GALACTION, O. I, 373 / Pl: ~tări / E: depozita] 1 Înmagazinare. 2 Păstrare. 3 Sedimentare.

DEPOZITÁRE, depozitări, s. f. Acțiunea de a depozita și rezultatul ei. Pornim să construim silozurile de depozitare pentru minereu. CĂLUGĂRU, O. P. 382. Șoproanele, căsuța păzitorului, aria de depozitare, cîteva vagonete... stau astăzi inutile. GALACTION, O. I 373.

DEPOZITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) depozita și rezultatul ei; înmagazinare; păstrare; depunere în depozit. [< depozita].

DEPOZITÁ, depozitez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în depozit (1). 2. Tranz. A pune ceva la loc sigur; a lăsa, a încredința cuiva un lucru spre păstrare. 3. Refl. A se depune, a se sedimenta. – Din depozit.

DEPOZITÁ, depozitez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în depozit (1). 2. Tranz. A pune ceva la loc sigur; a lăsa, a încredința cuiva un lucru spre păstrare. 3. Refl. A se depune, a se sedimenta. – Din depozit.

DEPOZITÁR, -Ă, depozitari, -e, s. m. și f. 1. Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare. 2. Intermediar căruia i se încredințează o marfă pentru vânzare în contul proprietarului.- Din fr. dépositaire.

depozitá [At: STAMATI, D. / Pzi: ~téz / E: depozit] 1 vt A pune ceva în depozit (4) Si: a depozi, a depozitarisi. 2 vt A pune ceva la loc sigur. 3 vt A încredința cuiva un lucru spre păstrare. 4 vr A se sedimenta.

depozitár, ~ă smf [At: HAMANGIU, C. C. 403 / Pl: ~i, ~e / E: fr dépositaire] 1 Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare. 2 (Înv) Negustor care deținea mărfuri în cantități mari. 3 (Fig) Deținător.

DEPOZITÁR, -Ă, depozitari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare. – Din fr. dépositaire.

DEPOZITÁ, depozitez, vb. I. Tranz. 1. A pune (ceva) în depozit. Am dat de un conglomerat păcătos. Trebuie să-l depozităm pentru baraj. JIANU, C. 132. Se întoarse... din ușă, alegînd de pe poliță un pachet de tutun rusesc, din rezerva depozitată înadins pentru soldați. C. PETRESCU, Î. II 3. 2. A pune (ceva) la loc sigur, a încredința (un lucru) spre păstrare. Depozitează în casa celui mai cinstit dintre cinstiți – casierul bănciiun sac cu monede de aur. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 378, 3/1.

DEPOZITÁR, -Ă, depozitari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se lasă ceva în depozit, care păstrează ceea ce i s-a încredințat. ◊ Fig. Nu orișice trecător e un depozitar al comorilor literare contemporane. SADOVEANU, E. 13. Acei bieți dăscălași, care au fost depozitari limbii și naționalității noastre, duceau o viață zdruncinată. GHICA, S. A. 72.

DEPOZITÁ vb. I. 1. tr. A pune (ceva) în depozit. 2. tr. A depune, a încredința (un lucru) pentru a fi păstrat. 3. tr., refl. (Rar) A (se) depune, a (se) sedimenta. [< it. depositare].

DEPOZITÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care primește ceva în depozit, în păstrare. [Cf. it. depositario].

DEPOZITÁ vb. I. tr. 1. a pune (ceva) în depozit. 2. a depune, a încredința (un lucru) pentru a fi păstrat. II. refl. a se sedimenta. (< it. depositare)

DEPOZITÁR, -Ă s. m. f. cel care primește ceva în depozit (2). (< fr. dépositaire)

A SE DEPOZITÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre substanțe solide) A forma un depozit; a se separa dintr-o soluție, așezându-se la fund; a se depune; a se sedimenta; a se precipita. /Din depozit

A DEPOZITÁ ~éz tranz. 1) (materiale, produse, mărfuri etc.) A pune în depozit; a înmagazina. 2) (lucruri) A pune la păstrare. /Din depozit

DEPOZITÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană căreia i se lasă ceva pentru păstrare, în baza unui contract. /<fr. dépositaire

depozitar m. căruia se încredințează un depozit.

*depozitár, -ă a. (lat. depositárius). Care primește în depozit un lucru de la un depunător. Păstrător.

arată toate definițiile

Intrare: depozitare
depozitare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depozitare
  • depozitarea
plural
  • depozitări
  • depozitările
genitiv-dativ singular
  • depozitări
  • depozitării
plural
  • depozitări
  • depozitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: depozita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • depozita
  • depozitare
  • depozitat
  • depozitatu‑
  • depozitând
  • depozitându‑
singular plural
  • depozitea
  • depozitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depozitez
(să)
  • depozitez
  • depozitam
  • depozitai
  • depozitasem
a II-a (tu)
  • depozitezi
(să)
  • depozitezi
  • depozitai
  • depozitași
  • depozitaseși
a III-a (el, ea)
  • depozitea
(să)
  • depoziteze
  • depozita
  • depozită
  • depozitase
plural I (noi)
  • depozităm
(să)
  • depozităm
  • depozitam
  • depozitarăm
  • depozitaserăm
  • depozitasem
a II-a (voi)
  • depozitați
(să)
  • depozitați
  • depozitați
  • depozitarăți
  • depozitaserăți
  • depozitaseți
a III-a (ei, ele)
  • depozitea
(să)
  • depoziteze
  • depozitau
  • depozita
  • depozitaseră
Intrare: depozitar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depozitar
  • depozitarul
  • depozitaru‑
plural
  • depozitari
  • depozitarii
genitiv-dativ singular
  • depozitar
  • depozitarului
plural
  • depozitari
  • depozitarilor
vocativ singular
  • depozitarule
  • depozitare
plural
  • depozitarilor
Intrare: depozitară
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depozita
  • depozitara
plural
  • depozitare
  • depozitarele
genitiv-dativ singular
  • depozitare
  • depozitarei
plural
  • depozitare
  • depozitarelor
vocativ singular
  • depozita
  • depozitaro
plural
  • depozitarelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

depozitare

  • 1. Acțiunea de a depozita și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: păstrare înmagazinare attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pornim să construim silozurile de depozitare pentru minereu. CĂLUGĂRU, O. P. 382.
      surse: DLRLC
    • Șoproanele, căsuța păzitorului, aria de depozitare, cîteva vagonete... stau astăzi inutile. GALACTION, O. I 373.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi depozita
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

depozita

  • 1. tranzitiv A pune ceva în depozit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: stoca strânge înmagazina attach_file 2 exemple
    exemple
    • Am dat de un conglomerat păcătos. Trebuie să-l depozităm pentru baraj. JIANU, C. 132.
      surse: DLRLC
    • Se întoarse... din ușă, alegînd de pe poliță un pachet de tutun rusesc, din rezerva depozitată înadins pentru soldați. C. PETRESCU, Î. II 3.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A pune ceva la loc sigur; a lăsa, a încredința cuiva un lucru spre păstrare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Depozitează în casa celui mai cinstit dintre cinstiți – casierul băncii – un sac cu monede de aur. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 378, 3/1.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv A se depune, a se sedimenta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: depune (sens curent) precipita sedimenta

etimologie:

  • depozit
    surse: DEX '09 DEX '98

depozitar, -ă depozitară

  • 1. Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: păstrător attach_file 2 exemple
    exemple
    • figurat Nu orișice trecător e un depozitar al comorilor literare contemporane. SADOVEANU, E. 13.
      surse: DLRLC
    • figurat Acei bieți dăscălași, care au fost depozitari limbii și naționalității noastre, duceau o viață zdruncinată. GHICA, S. A. 72.
      surse: DLRLC
  • 2. Intermediar căruia i se încredințează o marfă pentru vânzare în contul proprietarului.
    surse: DEX '09

etimologie: