3 intrări

36 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

depozitáre sf [At: GALACTION, O. I, 373 / Pl: ~tắri / E: depozita] 1 Înmagazinare. 2 Păstrare. 3 Sedimentare.

DEPOZITÁRE, depozitări, s. f. Acțiunea de a depozita și rezultatul ei; înmagazinare, păstrare. – V. depozita.

DEPOZITÁRE, depozitări, s. f. Acțiunea de a depozita și rezultatul ei; înmagazinare, păstrare. – V. depozita.

DEPOZITÁRE, depozitări, s. f. Acțiunea de a depozita și rezultatul ei. Pornim să construim silozurile de depozitare pentru minereu. CĂLUGĂRU, O. P. 382. Șoproanele, căsuța păzitorului, aria de depozitare, cîteva vagonete... stau astăzi inutile. GALACTION, O. I 373.

depozitáre s. f., g.-d. art. depozitắrii; pl. depozitắri

depozitáre s. f., g.-d. art. depozitării; pl. depozitări

DEPOZITÁRE s. 1. înmagazinare, magazinaj, magazinare, stocaj, stocare. (~ unei mărfi.) 2. v. sedimentare.

DEPOZITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) depozita și rezultatul ei; înmagazinare; păstrare; depunere în depozit. [< depozita].

depozitá [At: STAMATI, D. / Pzi: ~téz / E: depozit] 1 vt A pune ceva în depozit (4) Si: a depozi, a depozitarisi. 2 vt A pune ceva la loc sigur. 3 vt A încredința cuiva un lucru spre păstrare. 4 vr A se sedimenta.

depozitár, ~ă smf [At: HAMANGIU, C. C. 403 / Pl: ~i, ~e / E: fr dépositaire] 1 Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare. 2 (Înv) Negustor care deținea mărfuri în cantități mari. 3 (Fig) Deținător.

DEPOZITÁ, depozitez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în depozit (1). 2. Tranz. A pune ceva la loc sigur; a lăsa, a încredința cuiva un lucru spre păstrare. 3. Refl. A se depune, a se sedimenta. – Din depozit.

DEPOZITÁR, -Ă, depozitari, -e, s. m. și f. 1. Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare. 2. Intermediar căruia i se încredințează o marfă pentru vânzare în contul proprietarului.- Din fr. dépositaire.

DEPOZITÁ, depozitez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în depozit (1). 2. Tranz. A pune ceva la loc sigur; a lăsa, a încredința cuiva un lucru spre păstrare. 3. Refl. A se depune, a se sedimenta. – Din depozit.

DEPOZITÁR, -Ă, depozitari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare. – Din fr. dépositaire.

DEPOZITÁ, depozitez, vb. I. Tranz. 1. A pune (ceva) în depozit. Am dat de un conglomerat păcătos. Trebuie să-l depozităm pentru baraj. JIANU, C. 132. Se întoarse... din ușă, alegînd de pe poliță un pachet de tutun rusesc, din rezerva depozitată înadins pentru soldați. C. PETRESCU, Î. II 3. 2. A pune (ceva) la loc sigur, a încredința (un lucru) spre păstrare. Depozitează în casa celui mai cinstit dintre cinstiți – casierul bănciiun sac cu monede de aur. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 378, 3/1.

DEPOZITÁR, -Ă, depozitari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se lasă ceva în depozit, care păstrează ceea ce i s-a încredințat. ◊ Fig. Nu orișice trecător e un depozitar al comorilor literare contemporane. SADOVEANU, E. 13. Acei bieți dăscălași, care au fost depozitari limbii și naționalității noastre, duceau o viață zdruncinată. GHICA, S. A. 72.

depozitá (a ~) vb., ind. prez. 3 depoziteáză

depozitár s. m., pl. depozitári

depozitáră s. f., g.-d. art. depozitárei; pl. depozitáre

depozitá vb., ind. prez. 1 sg. depozitéz, 3 sg. și pl. depoziteáză

Intrare: depozita
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) depozita depozitare depozitat depozitând singular plural
depozitea depozitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) depozitez (să) depozitez depozitam depozitai depozitasem
a II-a (tu) depozitezi (să) depozitezi depozitai depozitași depozitaseși
a III-a (el, ea) depozitea (să) depoziteze depozita depozită depozitase
plural I (noi) depozităm (să) depozităm depozitam depozitarăm depozitaserăm, depozitasem*
a II-a (voi) depozitați (să) depozitați depozitați depozitarăți depozitaserăți, depozitaseți*
a III-a (ei, ele) depozitea (să) depoziteze depozitau depozita depozitaseră
Intrare: depozitare
depozitare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depozitare depozitarea
plural depozitări depozitările
genitiv-dativ singular depozitări depozitării
plural depozitări depozitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: depozitară
depozitară substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depozita depozitara
plural depozitare depozitarele
genitiv-dativ singular depozitare depozitarei
plural depozitare depozitarelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)