opțiuni
  • info

12 definiții pentru păstrător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂSTRĂTOR, -OARE, păstrători, -oare, adj. Care păstrează (bine) ceva; care nu strică, nu risipește, nu pierde; econom. ♦ (Substantivat) Persoană, colectivitate etc. care păzește, care respectă ceva, care nu se abate de la legi, tradiții etc.; persoană care nu divulgă un secret, o taină. – Păstra + suf. -ător.

PĂSTRĂTOR, -OARE, păstrători, -oare, adj. Care păstrează (bine) ceva; care nu strică, nu risipește, nu pierde; econom. ♦ (Substantivat) Persoană, colectivitate etc. care păzește, care respectă ceva, care nu se abate de la legi, tradiții etc.; persoană care nu divulgă un secret, o taină. – Păstra + suf. -ător.

păstrător, ~oare [At: LB / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: păstra + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care păstrează (1) ceva în bună stare. 3 a (Spc; d. oameni) Care are deosebită grijă de un bun. 4 a Care nu risipește. Si: econom, (reg) păstrielnic. 5 a Care nu pierde ceva. 6 a (Înv; îs) Partid ~ Partid conservator. 7-8 smf, a (Persoană, colectivitate) care respectă legi, tradiții, obiceiuri etc. 9-10 smf, a (Persoană) care știe să țină un secret.

PĂSTRĂTOR, -OARE, păstrători, -oare, adj. 1. Care păstrează (ceva). O urnă funerară păstrătoare de cenuși. ODOBESCU, S. I 212. ♦ (Despre oameni) Econom. 2. Care ține (ceva) la sine. (Substantivat) Iubind pe păstrătorul tradiției, al pămîntului și al limbii acestui neam, adică pe țăran. Ibrăileanu dorea în același timp intens ieșirea lui din trecut, din mizerie și primitivitate, la viața nouă a lumii. SADOVEANU, E. 177. Cea mai mare din surori... era păstrătoarea cheilor. ISPIRESCU, L. 50.

PĂSTRĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care păstrează (bine). /a păstra + suf. ~tor

păstrător a. și m. 1. care păstrează; 2. care economisește.

păstrătór, -oáre adj. Care păstrează, care nu risipește, econom, strîngător. V. conservator.

păstrătoriu, ~oare a vz păstrător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!păstrător adj. m., s. m., pl. păstrători; adj. f., s. f. sg. și pl. păstrătoare

păstrător adj. m., pl. păstrători; f. sg. și pl. păstrătoare

păstrător adj. m., pl. păstrători; f. sg. și pl. păstrătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂSTRĂTOR adj., s. 1. adj. v. econom. 2. s. v. depozitar.

PĂSTRĂTOR adj., s. 1. adj. adunător, cruțător, econom, strîngător, (înv. și reg.) scump, (reg.) păstrielnic, (fig.) strîns. (Om ~.) 2. s. depozitar. (~ al unei vechi culturi.)

Intrare: păstrător
păstrător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păstrător
  • păstrătorul
  • păstrătoru‑
  • păstrătoare
  • păstrătoarea
plural
  • păstrători
  • păstrătorii
  • păstrătoare
  • păstrătoarele
genitiv-dativ singular
  • păstrător
  • păstrătorului
  • păstrătoare
  • păstrătoarei
plural
  • păstrători
  • păstrătorilor
  • păstrătoare
  • păstrătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
păstrătoriu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păstrătoriu
  • păstrătoriul
  • păstrătorie
  • păstrătoria
plural
  • păstrătorii
  • păstrătoriii
  • păstrătorii
  • păstrătoriile
genitiv-dativ singular
  • păstrătoriu
  • păstrătoriului
  • păstrătorii
  • păstrătoriei
plural
  • păstrătorii
  • păstrătoriilor
  • păstrătorii
  • păstrătoriilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păstrător, păstrătoareadjectiv

  • 1. Care păstrează (bine) ceva; care nu strică, nu risipește, nu pierde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: econom
    • format_quote O urnă funerară păstrătoare de cenuși. ODOBESCU, S. I 212. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat Persoană, colectivitate etc. care păzește, care respectă ceva, care nu se abate de la legi, tradiții etc.; persoană care nu divulgă un secret, o taină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Iubind pe păstrătorul tradiției, al pămîntului și al limbii acestui neam, adică pe țăran, Ibrăileanu dorea în același timp intens ieșirea lui din trecut, din mizerie și primitivitate, la viața nouă a lumii. SADOVEANU, E. 177. DLRLC
      • format_quote Cea mai mare din surori... era păstrătoarea cheilor. ISPIRESCU, L. 50. DLRLC
etimologie:
  • Păstra + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.