2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPORTÁRE, deportări, s. f. Acțiunea de a deporta și rezultatul ei. – V. deporta.

DEPORTÁRE, deportări, s. f. Acțiunea de a deporta și rezultatul ei. – V. deporta.

deportare sf [At: DEX / Pl: ~tări / E: deporta] Trimitere forțată a unei persoane într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă Si: deportat1, deportațiune, exil, surghiun.

DEPORTÁRE, deportări, s. f. Acțiunea de a deporta. V. exil, surghiun.

DEPORTÁRE s.f. Acțiunea de a deporta și rezultatul ei; (concr.) locul și timpul în care a fost deportat cineva. [< deporta].

deportare f. pedeapsă infamantă care constă într’o exilare perpetuă într’un loc determinat.

DEPORTÁ, deportez, vb. I. Tranz. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată, într-un lagăr de concentrare, ca măsură represivă, a condamna pe cineva la exil politic. – Din fr. déporter, lat. deportare.

deporta vt [At: DEX / Pzi: ~téz / E: fr déporter, lat deportare] A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă.

DEPORTÁ, deportez, vb. I. Tranz. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă, a condamna pe cineva la exil politic. – Din fr. déporter, lat. deportare.

DEPORTÁ, deportez, vb. I. Tranz. (În regimurile fasciste și absolutiste) A duce pe cineva cu sila într-un loc de obicei îndepărtat, ca măsură represivă pentru activitatea lui politică. V. exila, surghiuni.

DEPORTÁ vb. I. tr. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă (mai ales din motive politice); a exila. [< fr. déporter, it., lat. deportare].

DEPORTÁ vb. tr. a trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă; a exila. (< fr. déporter, lat. deportare)

A DEPORTÁ ~éz tranz. (persoane) A trimite forțat într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă; a trimite în exil; a exila; a surghiuni. /<fr. deporter, lat. deportare

*deportațiúne f. (lat. deportátio, -ónis). Pedeapsă care consistă într’un exil într’un loc determinat. – Și -áție și -áre.

*deportéz v. tr. (lat. de-portare. V. port, purtare). Condamn la deportațiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deportare s. f., g.-d. art. deportării; pl. deportări

deportare s. f., g.-d. art. deportării; pl. deportări

deportáre s. f., g.-d. art. deportării; pl. deportări

deporta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deportez, 3 deportea; conj. prez. 1 sg. să deportez, 3 să deporteze

deporta (a ~) vb., ind. prez. 3 deportea

deportá vb., ind. prez. 1 sg. deportéz, 3 sg. și pl. deporteáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEPORTÁRE s. (JUR., POL.) surghiun, surghiunire, (înv.) surghiunie, surgunlâc. (~ cuiva în urma unei condamnări.)

DEPORTARE s. (JUR.) surghiun, surghiunire, (înv.) surghiunie, surgunlîc. (~ cuiva în urma unei condamnări.)

DEPORTÁ vb. (JUR.) a surghiuni. (Condamnatul a fost ~.)

DEPORTA vb. (JUR.) a surghiuni. (Condamnatul a fost ~.)

Intrare: deportare
deportare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deportare
  • deportarea
plural
  • deportări
  • deportările
genitiv-dativ singular
  • deportări
  • deportării
plural
  • deportări
  • deportărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deporta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deporta
  • deportare
  • deportat
  • deportatu‑
  • deportând
  • deportându‑
singular plural
  • deportea
  • deportați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deportez
(să)
  • deportez
  • deportam
  • deportai
  • deportasem
a II-a (tu)
  • deportezi
(să)
  • deportezi
  • deportai
  • deportași
  • deportaseși
a III-a (el, ea)
  • deportea
(să)
  • deporteze
  • deporta
  • deportă
  • deportase
plural I (noi)
  • deportăm
(să)
  • deportăm
  • deportam
  • deportarăm
  • deportaserăm
  • deportasem
a II-a (voi)
  • deportați
(să)
  • deportați
  • deportați
  • deportarăți
  • deportaserăți
  • deportaseți
a III-a (ei, ele)
  • deportea
(să)
  • deporteze
  • deportau
  • deporta
  • deportaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deportare, deportărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi deporta DEX '09 DEX '98 DN

deporta, deportezverb

  • 1. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată, într-un lagăr de concentrare, ca măsură represivă, a condamna pe cineva la exil politic. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.