10 definiții pentru deportare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

deportare sf [At: DEX / Pl: ~tări / E: deporta] Trimitere forțată a unei persoane într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă Si: deportat1, deportațiune, exil, surghiun.

DEPORTÁRE, deportări, s. f. Acțiunea de a deporta și rezultatul ei. – V. deporta.

DEPORTÁRE, deportări, s. f. Acțiunea de a deporta și rezultatul ei. – V. deporta.

DEPORTÁRE, deportări, s. f. Acțiunea de a deporta. V. exil, surghiun.

DEPORTÁRE s.f. Acțiunea de a deporta și rezultatul ei; (concr.) locul și timpul în care a fost deportat cineva. [< deporta].

deportare f. pedeapsă infamantă care constă într’o exilare perpetuă într’un loc determinat.

*deportațiúne f. (lat. deportátio, -ónis). Pedeapsă care consistă într’un exil într’un loc determinat. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deportáre s. f., g.-d. art. deportắrii; pl. deportắri

deportáre s. f., g.-d. art. deportării; pl. deportări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEPORTÁRE s. (JUR., POL.) surghiun, surghiunire, (înv.) surghiunie, surgunlâc. (~ cuiva în urma unei condamnări.)

DEPORTARE s. (JUR.) surghiun, surghiunire, (înv.) surghiunie, surgunlîc. (~ cuiva în urma unei condamnări.)

Intrare: deportare
deportare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deportare
  • deportarea
plural
  • deportări
  • deportările
genitiv-dativ singular
  • deportări
  • deportării
plural
  • deportări
  • deportărilor
vocativ singular
plural