opțiuni
  • info

2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPONENT1, -Ă, deponenți, -te, adj. (În gramatica latină, despre verbe și forme verbale) Cu formă pasivă și înțeles activ. – Din fr. déponent, lat. deponens, -ntis.

DEPONENT1, -Ă, deponenți, -te, adj. (În gramatica latină, despre verbe și forme verbale) Cu formă pasivă și înțeles activ. – Din fr. déponent, lat. deponens, -ntis.

DEPONENT2, -Ă, deponenți, -te, s. m. și f. Persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit; depunător. – Din lat. deponens, -ntis, it. deponente.

DEPONENT2, -Ă, deponenți, -te, s. m. și f. Persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit; depunător. – Din lat. deponens, -ntis, it. deponente.

deponent1, ~ă sn, a [At: HAMANGIU, C. C. 405 / Pl: ~e / E: fr déponent, lat deponens, -ntis] 1-2 (Grm lat) (Verb) care are formă pasivă și înțeles activ.

deponent2, ~ă smf, a [At: DEX / V: (înv) ~te / Pl: ~nți, ~e / E: it deponente, lat deponens, -ntis] 1-2 (Persoană) care încredințează unei alte persoane sau unei instituții un lucru în temeiul unui contract de depozit Si: depunător.

DEPONENT1, -Ă, deponenți, -te, adj. (În gramatica latină, despre verbe) Cu formă pasivă și înțeles activ.

DEPONENT2, -Ă, deponenți, -te, s. m. și f. Depunător.

DEPONENT, -Ă s.m. și f. Depunător de bani, de hîrtii de valoare etc. [Cf. lat. deponens, it. deponente].

DEPONENT adj., s.n. (Verb latin) care are formă pasivă și înțeles activ. [Cf. fr. déponent, lat. deponens].

DEPONENT1, -Ă adj., s. n. (verb latin) care are formă pasivă și înțeles activ. (< fr. déponent, lat. deponens)

DEPONENT2, -Ă s. m. f. depunător de bani, de hârtii de valoare etc. (< lat. deponens, it. deponente)

DEPONENT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care a depus sau depune spre păstrare bani sau hârtii de valoare; depunător. /<fr. deponent, lat. deponens, ~ntis

DEPONENT1 ~tă (~ți, ~te) gram. (despre unele verbe și forme verbale din latină) Care are formă pasivă și sens activ; cu formă pasivă și sens activ. /<lat. deponens, ~ntis

deponent a. Gram. se zice de verbele latine cari au forma activă și sensul pasiv.

*deponént, -ă adj. (lat. depónens, -éntis). Care depune, depunător. Gram. Se numesc așa în limba latină niște verbe care au formă pasivă și înț. activ.

deponente, ~tă smf, a vz deponent2

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!deponent2 (lingv.) adj. m. (+ s. n.: verb ~); f. deponentă (formă ~), pl. deponente

deponent1 (depunător) s. m., pl. deponenți

deponent1 adj. m., pl. deponenți; f. deponentă, pl. deponente

deponent2 s. m., pl. deponenți

deponent (gram., fin.) adj. m., s. m., pl. deponenți; f. sg. deponentă, pl. deponente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEPONENT s. (JUR., EC.) depunător. (~ la CEC.)

DEPONENT s. (JUR.) depunător. (~ la CEC.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DEPONENT, -Ă adj. (cf. fr. déponent, lat. deponens): în sintagma verb deponent (v.).

Intrare: deponent (adj.)
deponent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deponent
  • deponentul
  • deponentu‑
  • deponentă
  • deponenta
plural
  • deponenți
  • deponenții
  • deponente
  • deponentele
genitiv-dativ singular
  • deponent
  • deponentului
  • deponente
  • deponentei
plural
  • deponenți
  • deponenților
  • deponente
  • deponentelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: deponent (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deponent
  • deponentul
  • deponentu‑
plural
  • deponenți
  • deponenții
genitiv-dativ singular
  • deponent
  • deponentului
plural
  • deponenți
  • deponenților
vocativ singular
  • deponentule
  • deponente
plural
  • deponenților
deponente
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deponent, deponentăadjectiv

  • 1. (și) substantivat neutru (În gramatica latină, despre verbe și forme verbale) Cu formă pasivă și înțeles activ. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

deponent, deponențisubstantiv masculin
deponentă, deponentesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: depunător
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.