2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPISTÁRE, depistări, s. f. Acțiunea de a depista și rezultatul ei. – V. depista.

DEPISTÁRE, depistări, s. f. Acțiunea de a depista și rezultatul ei. – V. depista.

depistare sf [At: CONTEMP., S. II, 1950, nr. 1846, 21/5 / Pl: ~tări / E: depista] 1 Aflare a urmei unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut Si: depistat1 (1). 2 Cercetare.

DEPISTÁRE, depistări, s. f. Acțiunea de a depista; descoperire. Școlile de artă și-au propus în vara aceasta o acțiune intensă de depistare a talentelor reale. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 6/5.

DEPISTÁRE s.f. Acțiunea de a depista și rezultatul ei; descoperire; (fig.) adulmecare. [< depista].

DEPISTÁ, depistez, vb. I. Tranz. A da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut. ♦ (Med.) A descoperi și a cerceta cazuri de boală inaparentă. – Din fr. dépister.

depista vt [At: CONTEMP., S. II, 1950, nr. 184, 4/3 / Pzi: ~téz / E: fr dépister] A da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut.

DEPISTÁ, depistez, vb. I. Tranz. A da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut. – Din fr. dépister.

DEPISTÁ, depistez, vb. I. Tranz. A descoperi ceva tăinuit, nedat pe față; a da de urma unui lucru ascuns, a cărui descoperire interesează, prezintă importanță. A depista cazurile de scarlatină.

DEPISTÁ vb. I. tr. A găsi urma, a descoperi (ceva ascuns, tăinuit). [< fr. dépister].

DEPISTÁ vb. tr. a descoperi, a da de urma unui lucru ascuns, tăinuit. (< fr. dépister)

A DEPISTÁ ~éz tranz. (obiecte tăinuite) A identifica și a scoate la iveală. /<fr. dépister


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

depistáre s. f., g.-d. art. depistắrii; pl. depistắri

depistáre s. f., g.-d. art. depistării; pl. depistări

depistá (a ~) vb., ind. prez. 3 depisteáză

depistá vb., ind. prez. 1 sg. depistéz, 3 sg. și pl. depisteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEPISTÁRE s. v. aflare, descoperire, găsire.

DEPISTÁ vb. v. afla, descoperi, găsi.

Intrare: depistare
depistare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depistare
  • depistarea
plural
  • depistări
  • depistările
genitiv-dativ singular
  • depistări
  • depistării
plural
  • depistări
  • depistărilor
vocativ singular
plural
Intrare: depista
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • depista
  • depistare
  • depistat
  • depistatu‑
  • depistând
  • depistându‑
singular plural
  • depistea
  • depistați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depistez
(să)
  • depistez
  • depistam
  • depistai
  • depistasem
a II-a (tu)
  • depistezi
(să)
  • depistezi
  • depistai
  • depistași
  • depistaseși
a III-a (el, ea)
  • depistea
(să)
  • depisteze
  • depista
  • depistă
  • depistase
plural I (noi)
  • depistăm
(să)
  • depistăm
  • depistam
  • depistarăm
  • depistaserăm
  • depistasem
a II-a (voi)
  • depistați
(să)
  • depistați
  • depistați
  • depistarăți
  • depistaserăți
  • depistaseți
a III-a (ei, ele)
  • depistea
(să)
  • depisteze
  • depistau
  • depista
  • depistaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

depistare

etimologie:

  • vezi depista
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

depista

etimologie: