5 intrări

40 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

depanát1 sn [At: MDA ms / E: depana] Depanare.

depanát2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~áți, ~e / E: depana] (D. vehicule, mașini) Repus în funcțiune în urma unei pene2.

depaná vt [At: SCL 1960, 2 / Pzi: ~néz / E: fr dépanner] (C.i. autovehicule, mașini etc.) A repune în funcțiune în urma unei pene2 Si: a repara.

depăná [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (reg) dap~, dapărá, dapi~, dapâ~, dăp~, ~pâná, ~ărá1, drep~ / Pzi: deápăn și dépăn / E: lat depano, -are] 1 vt A înfășura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc. sau pe un fus într-un scul, ori a face firele scul. 2 vt (Fig) A face o mișcare de rotație continuă. 3 vt A merge. 4 vi (Îe) A ~ din picioare A umbla mișcând repede picioarele. 5-6 vtr A merge repede. 7 vi (Reg; d. cai) A merge în trap pripit, mărunt. 8 vi (Reg; d. oameni) A merge mult pe jos. 9 vi (Reg) A merge fară rost. 10 vi A alerga. 11 vt A-și învârti degetele mari ale mâinilor. 12-13 vtr A (se) întinde, a (se) produce printr-o mișcare de întoarcere continuă (a plugului) de la un capăt al câmpului la celălalt. 14 vt A parcurge o distanță. 15 vt (Fig) A desfășura, a înșira amintiri, gânduri etc. 16 vt (Fig; d. viață sau etape, aspecte ale ei) A trăi. 17 vt (Nob) A vorbi (mult). 18-19 vti (Fig; reg) A spune vrute și nevrute. 20 vt (Fam; îe) A lua (pe cineva) la ~t A mustra.

depănát1 sn [At: ALECSANDRI, T. 966 / V: ghepan~ / E: depăna] 1-12 Depănare (1-12). 13 (Fig; fam) Mustrare.

depănát2, -ă a [At: LM / V: (reg) dăpân~ / Pl: ~áți, ~e / E: depăna] 1 (D. fire) Strâns în scul, în ghem sau mosor. 2 (Fig; rar) Învârtit de păr. 3 Certat. 4 Răfuit. 5 (Reg; d. oameni îf dăpânat) Slab.

DEPANÁ, depanez, vb. I. Tranz. A repune în stare de funcționare un autovehicul, o mașină, în urma unei pene2; a repara. – Din fr. dépanner.

DEPĂNÁ, dépăn, vb. I. Tranz. 1. A înfășura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc. sau de pe un fus într-un scul ori a face firele scul. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la depănat = a mustra, a lua din scurt (pe cineva). ♦ Fig. A desfășura, a înșira amintiri, gânduri etc. ◊ Refl. Toată întâmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor. 2. Fig. A parcurge (un drum, o distanță). ◊ Expr. (Intranz.) A depăna din picioare = a umbla mișcând repede picioarele. [Prez. ind. și: deápăn] – Lat. *depanare.

DEPĂNÁT1, depănaturi, s. n. Faptul de a depăna; depănare. – V. depăna.

DEPĂNÁT2, -Ă, depănați, -te, adj. (Despre fire) Strâns în scul, în ghem sau pe mosor. – V. depăna.

DEPANÁ, depanez, vb. I. Tranz. A repune în stare de funcționare un autovehicul, o mașină, în urma unei pene2; a repara. – Din fr. dépanner.

DEPĂNÁ, deápăn, vb. I. Tranz. 1. A înfășura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc. sau de pe un fus într-un scul ori a face firele scul. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la depănat = a mustra, a lua din scurt (pe cineva). ♦ Fig. A desfășura, a înșira amintiri, gânduri etc. ◊ Refl. Toată întâmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor. 2. Fig. A parcurge (un drum, o distanță). ◊ Expr. (Intranz.) A depăna din picioare = a umbla mișcând repede picioarele. [Prez. ind. și: dépăn] – Lat. *depanare.

DEPĂNÁT2, -Ă, depănați, -te, adj. (Despre fire) Strâns în scul, în ghem sau pe mosor. – V. depăna.

DEPĂNÁT1, depănaturi, s. n. Faptul de a depăna; depănare. – V. depăna.

DEPĂNÁ, deápăn, vb. I. Tranz. I. A înfășura firele dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc.; a face firele scul, desfășurîndu-le de pe un ghem sau de pe un fus. Își deapănă tortul Din care și-or țese lelițele portul. DEȘLIU, G. 47. Lelea Fira sta, Gheme depăna. COȘBUC, P. II 142. Călepele lăsate pentru bătătură le-au depănat pe țevi cu sucala. CREANGĂ, O. A. 299. ◊ Fig. Tu cu mînile-ncleștate, mai cu degetele depeni, Mai sucești vreo țigară, numeri fire de musteți. EMINESCU, O. I 155. ◊ Absol. I-a mai dat... o vîrtelniță de aur, care depăna singură. CREANGĂ, P. 91. ◊ Refl. Fig. Pe de margini, din loc în loc, ca la o azvîrlitură de piatră unul de altul, se înalță plopi bătrîni, fuse uriașe pe care se deapănă vîntul. GÎRLEANU, L. 9. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la depănat = a mustra, a lua din scurt, a trage o săpuneală. De-amu, bine că mi-ai spus; las’pe mine, că ți-l iau eu la depănat ! CREANGĂ, A. 56. II. Fig. 1. (Cu privire la unități de timp, la idei sau la expuneri de idei care se succed în șir neîntrerupt) A desfășura, a înșira. Cîțiva oameni par că și-ar depăna amintirile, pronunțînd cuvinte și fraze fantastice. BOGZA, C. O. 305. Ea își depăna încă firul aurit al visurilor ei copilărești. BUJOR, S. 31. Cîtă filozofie n-am depănat împreună toată noaptea aceea. CARAGIALE, O. III 232. Să-ncep a depăna firul poveștii. CREANGĂ, P. 184. ◊ Refl. Toată întîmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor. CAMILAR, N. I 102. Se depănau pe dinaintea ochilor zilele de mîine. PAS, Z. I 313. Din volbura de vorbe se deapănă ușor Un cîntec ce sporește, mai larg, tot mai sonor. VLAHUȚĂ, O. A. I 56. ◊ Refl. pas. Cîțiva comeseni se așezaseră in largi fotolii de trestie și se depănau banalități curente. CAMIL PETRESCU, U. N. 108. 2. A parcurge (un drum, o distanță). Cu pasul meu lacom de drumuri Eu deapăn distanțele ghem. BENIUC, V. 63. Deapănă kilometri între ușă și fereastră. VLAHUȚĂ, O. A. III 110. ◊ Intranz. (În expr.) A depăna din picioare = a umbla mișcînd repede picioarele. Își îndesau în cap pălăriile bortite... și prindeau să depene iute din picioarele goale, luînd cărarea tîrgului. SADOVEANU, P. S. 79.

DEPĂNÁT2, -Ă, depănați, -te, adj. (Despre fire) Strîns în scul, în ghem sau pe mosor.

depaná (a ~) (a repara) vb., ind. prez. 3 depaneáză

!depăná (a ~) (a înfășura fire textile) vb., ind. prez. 1 sg. dépăn, 2 sg. dépeni, 3 deápănă; conj. prez. 1 sg. să dépăn, 2 sg. să dépeni, 3 dépene

Intrare: depăna
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) depăna depănare depănat depănând singular plural
deapănă depănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deapăn*, depăn (să) deapăn*, depăn depănam depănai depănasem
a II-a (tu) depeni (să) depeni depănai depănași depănaseși
a III-a (el, ea) deapănă (să) depene depăna depănă depănase
plural I (noi) depănăm (să) depănăm depănam depănarăm depănaserăm, depănasem*
a II-a (voi) depănați (să) depănați depănați depănarăți depănaserăți, depănaseți*
a III-a (ei, ele) deapănă (să) depene depănau depăna depănaseră
drepăna
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: depana
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) depana depanare depanat depanând singular plural
depanea depanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) depanez (să) depanez depanam depanai depanasem
a II-a (tu) depanezi (să) depanezi depanai depanași depanaseși
a III-a (el, ea) depanea (să) depaneze depana depană depanase
plural I (noi) depanăm (să) depanăm depanam depanarăm depanaserăm, depanasem*
a II-a (voi) depanați (să) depanați depanați depanarăți depanaserăți, depanaseți*
a III-a (ei, ele) depanea (să) depaneze depanau depana depanaseră
Intrare: depănat (fapt; -uri)
depănat (fapt; -uri) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depănat depănatul
plural depănaturi depănaturile
genitiv-dativ singular depănat depănatului
plural depănaturi depănaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: depănat (adj.)
depănat (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depănat depănatul depăna depănata
plural depănați depănații depănate depănatele
genitiv-dativ singular depănat depănatului depănate depănatei
plural depănați depănaților depănate depănatelor
vocativ singular
plural
Intrare: depanat
depanat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depanat depanatul depana depanata
plural depanați depanații depanate depanatele
genitiv-dativ singular depanat depanatului depanate depanatei
plural depanați depanaților depanate depanatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)