5 intrări

45 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

depanat1 sn [At: MDA ms / E: depana] Depanare.

depanat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: depana] (D. vehicule, mașini) Repus în funcțiune în urma unei pene2.

depana vt [At: SCL 1960, 2 / Pzi: ~néz / E: fr dépanner] (C.i. autovehicule, mașini etc.) A repune în funcțiune în urma unei pene2 Si: a repara.

depăná [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (reg) dap~, dapărá, dapi~, dapâ~, dăp~, ~pâná, ~ărá1, drep~ / Pzi: deápăn și dépăn / E: lat depano, -are] 1 vt A înfășura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc. sau pe un fus într-un scul, ori a face firele scul. 2 vt (Fig) A face o mișcare de rotație continuă. 3 vt A merge. 4 vi (Îe) A ~ din picioare A umbla mișcând repede picioarele. 5-6 vtr A merge repede. 7 vi (Reg; d. cai) A merge în trap pripit, mărunt. 8 vi (Reg; d. oameni) A merge mult pe jos. 9 vi (Reg) A merge fără rost. 10 vi A alerga. 11 vt A-și învârti degetele mari ale mâinilor. 12-13 vtr A (se) întinde, a (se) produce printr-o mișcare de întoarcere continuă (a plugului) de la un capăt al câmpului la celălalt. 14 vt A parcurge o distanță. 15 vt (Fig) A desfășura, a înșira amintiri, gânduri etc. 16 vt (Fig; d. viață sau etape, aspecte ale ei) A trăi. 17 vt (Nob) A vorbi (mult). 18-19 vti (Fig; reg) A spune vrute și nevrute. 20 vt (Fam; îe) A lua (pe cineva) la ~t A mustra.

depănat1 sn [At: ALECSANDRI, T. 966 / V: ghepan~ / E: depăna] 1-12 Depănare (1-12). 13 (Fig; fam) Mustrare.

depănat2, ~ă a [At: LM / V: (reg) dăpân~ / Pl: ~ați, ~e / E: depăna] 1 (D. fire) Strâns în scul, în ghem sau mosor. 2 (Fig; rar) Învârtit de păr. 3 Certat. 4 Răfuit. 5 (Reg; d. oameni îf dăpânat) Slab.

DEPANÁ, depanez, vb. I. Tranz. A repune în stare de funcționare un autovehicul, o mașină, în urma unei pene2; a repara. – Din fr. dépanner.

DEPĂNÁ, dépăn, vb. I. Tranz. 1. A înfășura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc. sau de pe un fus într-un scul ori a face firele scul. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la depănat = a mustra, a lua din scurt (pe cineva). ♦ Fig. A desfășura, a înșira amintiri, gânduri etc. ◊ Refl. Toată întâmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor. 2. Fig. A parcurge (un drum, o distanță). ◊ Expr. (Intranz.) A depăna din picioare = a umbla mișcând repede picioarele. [Prez. ind. și: deápăn] – Lat. *depanare.

DEPĂNÁT1, depănaturi, s. n. Faptul de a depăna; depănare. – V. depăna.

DEPĂNÁT2, -Ă, depănați, -te, adj. (Despre fire) Strâns în scul, în ghem sau pe mosor. – V. depăna.

DEPANÁ, depanez, vb. I. Tranz. A repune în stare de funcționare un autovehicul, o mașină, în urma unei pene2; a repara. – Din fr. dépanner.

DEPĂNÁ, deápăn, vb. I. Tranz. 1. A înfășura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc. sau de pe un fus într-un scul ori a face firele scul. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la depănat = a mustra, a lua din scurt (pe cineva). ♦ Fig. A desfășura, a înșira amintiri, gânduri etc. ◊ Refl. Toată întâmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor. 2. Fig. A parcurge (un drum, o distanță). ◊ Expr. (Intranz.) A depăna din picioare = a umbla mișcând repede picioarele. [Prez. ind. și: dépăn] – Lat. *depanare.

DEPĂNÁT1, depănaturi, s. n. Faptul de a depăna; depănare. – V. depăna.

DEPĂNÁT2, -Ă, depănați, -te, adj. (Despre fire) Strâns în scul, în ghem sau pe mosor. – V. depăna.

DEPĂNÁ, deápăn, vb. I. Tranz. I. A înfășura firele dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc.; a face firele scul, desfășurîndu-le de pe un ghem sau de pe un fus. Își deapănă tortul Din care și-or țese lelițele portul. DEȘLIU, G. 47. Lelea Fira sta, Gheme depăna. COȘBUC, P. II 142. Călepele lăsate pentru bătătură le-au depănat pe țevi cu sucala. CREANGĂ, O. A. 299. ◊ Fig. Tu cu mînile-ncleștate, mai cu degetele depeni, Mai sucești vreo țigară, numeri fire de musteți. EMINESCU, O. I 155. ◊ Absol. I-a mai dat... o vîrtelniță de aur, care depăna singură. CREANGĂ, P. 91. ◊ Refl. Fig. Pe de margini, din loc în loc, ca la o azvîrlitură de piatră unul de altul, se înalță plopi bătrîni, fuse uriașe pe care se deapănă vîntul. GÎRLEANU, L. 9. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la depănat = a mustra, a lua din scurt, a trage o săpuneală. De-amu, bine că mi-ai spus; laspe mine, că ți-l iau eu la depănat! CREANGĂ, A. 56. II. Fig. 1. (Cu privire la unități de timp, la idei sau la expuneri de idei care se succed în șir neîntrerupt) A desfășura, a înșira. Cîțiva oameni par că și-ar depăna amintirile, pronunțînd cuvinte și fraze fantastice. BOGZA, C. O. 305. Ea își depăna încă firul aurit al visurilor ei copilărești. BUJOR, S. 31. Cîtă filozofie n-am depănat împreună toată noaptea aceea. CARAGIALE, O. III 232. Să-ncep a depăna firul poveștii. CREANGĂ, P. 184. ◊ Refl. Toată întîmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor. CAMILAR, N. I 102. Se depănau pe dinaintea ochilor zilele de mîine. PAS, Z. I 313. Din volbura de vorbe se deapănă ușor Un cîntec ce sporește, mai larg, tot mai sonor. VLAHUȚĂ, O. A. I 56. ◊ Refl. pas. Cîțiva comeseni se așezaseră în largi fotolii de trestie și se depănau banalități curente. CAMIL PETRESCU, U. N. 108. 2. A parcurge (un drum, o distanță). Cu pasul meu lacom de drumuri Eu deapăn distanțele ghem. BENIUC, V. 63. Deapănă kilometri între ușă și fereastră. VLAHUȚĂ, O. A. III 110. ◊ Intranz. (În expr.) A depăna din picioare = a umbla mișcînd repede picioarele. Își îndesau în cap pălăriile bortite... și prindeau să depene iute din picioarele goale, luînd cărarea tîrgului. SADOVEANU, P. S. 79.

arată toate definițiile

Intrare: depăna
verb (VT38)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • depăna
  • depănare
  • depănat
  • depănatu‑
  • depănând
  • depănându‑
singular plural
  • deapănă
  • depănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depăn
  • deapăn
(să)
  • depăn
  • deapăn
  • depănam
  • depănai
  • depănasem
a II-a (tu)
  • depeni
(să)
  • depeni
  • depănai
  • depănași
  • depănaseși
a III-a (el, ea)
  • deapănă
(să)
  • depene
  • depăna
  • depănă
  • depănase
plural I (noi)
  • depănăm
(să)
  • depănăm
  • depănam
  • depănarăm
  • depănaserăm
  • depănasem
a II-a (voi)
  • depănați
(să)
  • depănați
  • depănați
  • depănarăți
  • depănaserăți
  • depănaseți
a III-a (ei, ele)
  • deapănă
(să)
  • depene
  • depănau
  • depăna
  • depănaseră
drepăna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dapăna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dapăra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dapâna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dapina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: depana
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • depana
  • depanare
  • depanat
  • depanatu‑
  • depanând
  • depanându‑
singular plural
  • depanea
  • depanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depanez
(să)
  • depanez
  • depanam
  • depanai
  • depanasem
a II-a (tu)
  • depanezi
(să)
  • depanezi
  • depanai
  • depanași
  • depanaseși
a III-a (el, ea)
  • depanea
(să)
  • depaneze
  • depana
  • depană
  • depanase
plural I (noi)
  • depanăm
(să)
  • depanăm
  • depanam
  • depanarăm
  • depanaserăm
  • depanasem
a II-a (voi)
  • depanați
(să)
  • depanați
  • depanați
  • depanarăți
  • depanaserăți
  • depanaseți
a III-a (ei, ele)
  • depanea
(să)
  • depaneze
  • depanau
  • depana
  • depanaseră
Intrare: depănat (fapt; -uri)
depănat (fapt; -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depănat
  • depănat
  • depănatul
  • depănatul
  • depănatu‑
  • depănatu‑
plural
  • depănaturi
  • depănaturi
  • depănaturile
  • depănaturile
genitiv-dativ singular
  • depănat
  • depănat
  • depănatului
  • depănatului
plural
  • depănaturi
  • depănaturi
  • depănaturilor
  • depănaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: depănat (adj.)
depănat (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depănat
  • depănatul
  • depănatu‑
  • depăna
  • depănata
plural
  • depănați
  • depănații
  • depănate
  • depănatele
genitiv-dativ singular
  • depănat
  • depănatului
  • depănate
  • depănatei
plural
  • depănați
  • depănaților
  • depănate
  • depănatelor
vocativ singular
plural
Intrare: depanat
depanat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depanat
  • depanatul
  • depanatu‑
  • depana
  • depanata
plural
  • depanați
  • depanații
  • depanate
  • depanatele
genitiv-dativ singular
  • depanat
  • depanatului
  • depanate
  • depanatei
plural
  • depanați
  • depanaților
  • depanate
  • depanatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)