4 intrări

42 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

depanáre sf [At: LTR2 / Pl: ~nắri / E: depana] Repunere în funcțiune în urma unei pene2 Si: depanat1.

DEPANÁRE, depanări, s. f. Acțiunea de a depana și rezultatul ei. – V. depana.

DEPANÁRE, depanări, s. f. Acțiunea de a depana și rezultatul ei. – V. depana.

DEPANÁRE, depanări, s. f. (Tehn.) Înlăturarea unei pane la un vehicul, la o mașină, la un aparat sau instrument. Echipe de depanare.

depanáre (reparare) s. f., g.-d. art. depanắrii; pl. depanắri

depanáre s. f., g.-d. art. depanării; pl. depanări

DEPANÁRE s. (TEHN.) depanație, reparare, reparat, reparație, (pop.) dregere. (~ unui televizor.)

DEPANÁRE s.f. Acțiunea de a depana și rezultatul ei. [< depana].

depaná vt [At: SCL 1960, 2 / Pzi: ~néz / E: fr dépanner] (C.i. autovehicule, mașini etc.) A repune în funcțiune în urma unei pene2 Si: a repara.

depăná [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (reg) dap~, dapărá, dapi~, dapâ~, dăp~, ~pâná, ~ărá1, drep~ / Pzi: deápăn și dépăn / E: lat depano, -are] 1 vt A înfășura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc. sau pe un fus într-un scul, ori a face firele scul. 2 vt (Fig) A face o mișcare de rotație continuă. 3 vt A merge. 4 vi (Îe) A ~ din picioare A umbla mișcând repede picioarele. 5-6 vtr A merge repede. 7 vi (Reg; d. cai) A merge în trap pripit, mărunt. 8 vi (Reg; d. oameni) A merge mult pe jos. 9 vi (Reg) A merge fară rost. 10 vi A alerga. 11 vt A-și învârti degetele mari ale mâinilor. 12-13 vtr A (se) întinde, a (se) produce printr-o mișcare de întoarcere continuă (a plugului) de la un capăt al câmpului la celălalt. 14 vt A parcurge o distanță. 15 vt (Fig) A desfășura, a înșira amintiri, gânduri etc. 16 vt (Fig; d. viață sau etape, aspecte ale ei) A trăi. 17 vt (Nob) A vorbi (mult). 18-19 vti (Fig; reg) A spune vrute și nevrute. 20 vt (Fam; îe) A lua (pe cineva) la ~t A mustra.

depănáre sf [At: VALIAN, V. / Pl: ~nắri / E: depăna] 1 Înfășurare a firelor textile dintr-un scul, pe un mosor, pe o țeavă etc. sau de pe un fus într-un scul și grupare a firelor în scul Si: depănat1 (1). 2 (Fig) Mișcare de rotație continuă Si: depănat1 (2). 3-4 Mers mult pe jos (fără rost) Si: depănat1 (3-4). 5-6 Mers rapid Si: depănat1 (5-6). 7 (Fig) Parcurgere a unui drum Si: depănat1 (7). 8 (Fig) Acoperire a câmpului cu brazde de plug Si: depănat1 (8). 9 (Fig) Înșiruire a amintirilor, a gândurilor etc. Si: depănat1 (9). 10 (Fig) Continuare a vieții Si: depănat1 (10). 11-12 (Nob) Îndelungă vorbire (fără rost) Si: depănat1 (11-12). 13 (Fig; fam) Mustrare.

DEPANÁ, depanez, vb. I. Tranz. A repune în stare de funcționare un autovehicul, o mașină, în urma unei pene2; a repara. – Din fr. dépanner.

DEPĂNÁ, dépăn, vb. I. Tranz. 1. A înfășura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc. sau de pe un fus într-un scul ori a face firele scul. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la depănat = a mustra, a lua din scurt (pe cineva). ♦ Fig. A desfășura, a înșira amintiri, gânduri etc. ◊ Refl. Toată întâmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor. 2. Fig. A parcurge (un drum, o distanță). ◊ Expr. (Intranz.) A depăna din picioare = a umbla mișcând repede picioarele. [Prez. ind. și: deápăn] – Lat. *depanare.

DEPĂNÁRE, depănări, s. f. Acțiunea de a depăna.V. depăna.

DEPANÁ, depanez, vb. I. Tranz. A repune în stare de funcționare un autovehicul, o mașină, în urma unei pene2; a repara. – Din fr. dépanner.

DEPĂNÁ, deápăn, vb. I. Tranz. 1. A înfășura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc. sau de pe un fus într-un scul ori a face firele scul. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la depănat = a mustra, a lua din scurt (pe cineva). ♦ Fig. A desfășura, a înșira amintiri, gânduri etc. ◊ Refl. Toată întâmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor. 2. Fig. A parcurge (un drum, o distanță). ◊ Expr. (Intranz.) A depăna din picioare = a umbla mișcând repede picioarele. [Prez. ind. și: dépăn] – Lat. *depanare.

DEPĂNÁRE, depănări, s. f. Acțiunea de a depăna.V. depăna.

DEPĂNÁ, deápăn, vb. I. Tranz. I. A înfășura firele dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc.; a face firele scul, desfășurîndu-le de pe un ghem sau de pe un fus. Își deapănă tortul Din care și-or țese lelițele portul. DEȘLIU, G. 47. Lelea Fira sta, Gheme depăna. COȘBUC, P. II 142. Călepele lăsate pentru bătătură le-au depănat pe țevi cu sucala. CREANGĂ, O. A. 299. ◊ Fig. Tu cu mînile-ncleștate, mai cu degetele depeni, Mai sucești vreo țigară, numeri fire de musteți. EMINESCU, O. I 155. ◊ Absol. I-a mai dat... o vîrtelniță de aur, care depăna singură. CREANGĂ, P. 91. ◊ Refl. Fig. Pe de margini, din loc în loc, ca la o azvîrlitură de piatră unul de altul, se înalță plopi bătrîni, fuse uriașe pe care se deapănă vîntul. GÎRLEANU, L. 9. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la depănat = a mustra, a lua din scurt, a trage o săpuneală. De-amu, bine că mi-ai spus; las’pe mine, că ți-l iau eu la depănat ! CREANGĂ, A. 56. II. Fig. 1. (Cu privire la unități de timp, la idei sau la expuneri de idei care se succed în șir neîntrerupt) A desfășura, a înșira. Cîțiva oameni par că și-ar depăna amintirile, pronunțînd cuvinte și fraze fantastice. BOGZA, C. O. 305. Ea își depăna încă firul aurit al visurilor ei copilărești. BUJOR, S. 31. Cîtă filozofie n-am depănat împreună toată noaptea aceea. CARAGIALE, O. III 232. Să-ncep a depăna firul poveștii. CREANGĂ, P. 184. ◊ Refl. Toată întîmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor. CAMILAR, N. I 102. Se depănau pe dinaintea ochilor zilele de mîine. PAS, Z. I 313. Din volbura de vorbe se deapănă ușor Un cîntec ce sporește, mai larg, tot mai sonor. VLAHUȚĂ, O. A. I 56. ◊ Refl. pas. Cîțiva comeseni se așezaseră in largi fotolii de trestie și se depănau banalități curente. CAMIL PETRESCU, U. N. 108. 2. A parcurge (un drum, o distanță). Cu pasul meu lacom de drumuri Eu deapăn distanțele ghem. BENIUC, V. 63. Deapănă kilometri între ușă și fereastră. VLAHUȚĂ, O. A. III 110. ◊ Intranz. (În expr.) A depăna din picioare = a umbla mișcînd repede picioarele. Își îndesau în cap pălăriile bortite... și prindeau să depene iute din picioarele goale, luînd cărarea tîrgului. SADOVEANU, P. S. 79.

DEPĂNÁRE s. f. Acțiunea de a depăna.

Intrare: depăna
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) depăna depănare depănat depănând singular plural
deapănă depănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deapăn*, depăn (să) deapăn*, depăn depănam depănai depănasem
a II-a (tu) depeni (să) depeni depănai depănași depănaseși
a III-a (el, ea) deapănă (să) depene depăna depănă depănase
plural I (noi) depănăm (să) depănăm depănam depănarăm depănaserăm, depănasem*
a II-a (voi) depănați (să) depănați depănați depănarăți depănaserăți, depănaseți*
a III-a (ei, ele) deapănă (să) depene depănau depăna depănaseră
drepăna
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: depănare
depănare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depănare depănarea
plural depănări depănările
genitiv-dativ singular depănări depănării
plural depănări depănărilor
vocativ singular
plural
Intrare: depana
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) depana depanare depanat depanând singular plural
depanea depanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) depanez (să) depanez depanam depanai depanasem
a II-a (tu) depanezi (să) depanezi depanai depanași depanaseși
a III-a (el, ea) depanea (să) depaneze depana depană depanase
plural I (noi) depanăm (să) depanăm depanam depanarăm depanaserăm, depanasem*
a II-a (voi) depanați (să) depanați depanați depanarăți depanaserăți, depanaseți*
a III-a (ei, ele) depanea (să) depaneze depanau depana depanaseră
Intrare: depanare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depanare depanarea
plural depanări depanările
genitiv-dativ singular depanări depanării
plural depanări depanărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)