depanare sf [At: LTR² / Pl: ~nări / E: depana] Repunere în funcțiune în urma unei pene² Si: depanat¹.

DEPANÁRE, depanări, s. f. Acțiunea de a depana și rezultatul ei. – V. depana.

DEPANÁRE, depanări, s. f. Acțiunea de a depana și rezultatul ei. – V. depana.

DEPANÁRE, depanări, s. f. (Tehn.) Înlăturarea unei pane la un vehicul, la o mașină, la un aparat sau instrument. Echipe de depanare.

depanáre (reparare) s. f., g.-d. art. depanắrii; pl. depanắri

depanáre s. f., g.-d. art. depanării; pl. depanări

DEPANÁRE s. (TEHN.) depanație, reparare, reparat, reparație, (pop.) dregere. (~ unui televizor.)

DEPANÁRE s.f. Acțiunea de a depana și rezultatul ei. [< depana].

dapăná v vz depăna

dapărá v vz depăna

dapâná v vz depăna

dapiná v vz depăna

depana vt [At: SCL 1960, 2 / Pzi: ~néz / E: fr dépanner] (C.i. autovehicule, mașini etc.) A repune în funcțiune în urma unei pene² Si: a repara.

depăná [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (reg) dap~, dapărá, dapi~, dapâ~, dăp~, ~pâná, ~ărá¹, drep~ / Pzi: deápăn și dépăn / E: lat depano, -are] 1 vt A înfășura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc. sau pe un fus într-un scul, ori a face firele scul. 2 vt (Fig) A face o mișcare de rotație continuă. 3 vt A merge. 4 vi (Îe) A ~ din picioare A umbla mișcând repede picioarele. 5-6 vtr A merge repede. 7 vi (Reg; d. cai) A merge în trap pripit, mărunt. 8 vi (Reg; d. oameni) A merge mult pe jos. 9 vi (Reg) A merge fără rost. 10 vi A alerga. 11 vt A-și învârti degetele mari ale mâinilor. 12-13 vtr A (se) întinde, a (se) produce printr-o mișcare de întoarcere continuă (a plugului) de la un capăt al câmpului la celălalt. 14 vt A parcurge o distanță. 15 vt (Fig) A desfășura, a înșira amintiri, gânduri etc. 16 vt (Fig; d. viață sau etape, aspecte ale ei) A trăi. 17 vt (Nob) A vorbi (mult). 18-19 vti (Fig; reg) A spune vrute și nevrute. 20 vt (Fam; îe) A lua (pe cineva) la ~t A mustra.

depănare sf [At: VALIAN, V. / Pl: ~nări / E: depăna] 1 Înfășurare a firelor textile dintr-un scul, pe un mosor, pe o țeavă etc. sau de pe un fus într-un scul și grupare a firelor în scul Si: depănat¹ (1). 2 (Fig) Mișcare de rotație continuă Si: depănat¹ (2). 3-4 Mers mult pe jos (fără rost) Si: depănat¹ (3-4). 5-6 Mers rapid Si: depănat¹ (5-6). 7 (Fig) Parcurgere a unui drum Si: depănat¹ (7). 8 (Fig) Acoperire a câmpului cu brazde de plug Si: depănat¹ (8). 9 (Fig) Înșiruire a amintirilor, a gândurilor etc. Si: depănat¹ (9). 10 (Fig) Continuare a vieții Si: depănat¹ (10). 11-12 (Nob) Îndelungă vorbire (fără rost) Si: depănat¹ (11-12). 13 (Fig; fam) Mustrare.

drepăná v vz depăna

DEPANÁ, depanez, vb. I. Tranz. A repune în stare de funcționare un autovehicul, o mașină, în urma unei pene²; a repara. – Din fr. dépanner.

DEPĂNÁ, dépăn, vb. I. Tranz. 1. A înfășura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc. sau de pe un fus într-un scul ori a face firele scul. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la depănat = a mustra, a lua din scurt (pe cineva). ♦ Fig. A desfășura, a înșira amintiri, gânduri etc. ◊ Refl. Toată întâmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor. 2. Fig. A parcurge (un drum, o distanță). ◊ Expr. (Intranz.) A depăna din picioare = a umbla mișcând repede picioarele. [Prez. ind. și: deápăn] – Lat. *depanare.

DEPĂNÁRE, depănări, s. f. Acțiunea de a depăna. – V. depăna.

DEPANÁ, depanez, vb. I. Tranz. A repune în stare de funcționare un autovehicul, o mașină, în urma unei pene²; a repara. – Din fr. dépanner.