2 intrări

3 definiții

deóntică s. f. (sil. de-on-), g.-d. art. deónticii

deóntic adj. m.(sil. de-on-), pl. deóntici; f. sg. deóntică, pl. deóntice

DEÓNTIC, -Ă I. adj. referitor la deontică; necesar, obligatoriu. II. s. f. disciplină care studiază aspectele logice și structurale ale formelor de gândire normative și imperative, precum și ale sistemelor de norme și obligații morale. (< germ. deontisch, /II/ Deontik)

Intrare: deontică
deontică substantiv feminin
  • silabație: de-on-
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deontică
  • deontica
plural
genitiv-dativ singular
  • deontici
  • deonticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: deontic
deontic adjectiv
  • silabație: de-on-
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deontic
  • deonticul
  • deonticu‑
  • deontică
  • deontica
plural
  • deontici
  • deonticii
  • deontice
  • deonticele
genitiv-dativ singular
  • deontic
  • deonticului
  • deontice
  • deonticei
plural
  • deontici
  • deonticilor
  • deontice
  • deonticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)