2 intrări

3 definiții

deóntică s. f. (sil. de-on-), g.-d. art. deónticii

deóntic adj. m.(sil. de-on-), pl. deóntici; f. sg. deóntică, pl. deóntice

DEÓNTIC, -Ă I. adj. referitor la deontică; necesar, obligatoriu. II. s. f. disciplină care studiază aspectele logice și structurale ale formelor de gândire normative și imperative, precum și ale sistemelor de norme și obligații morale. (< germ. deontisch, /II/ Deontik)

Intrare: deontică
deontică substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deontică deontica
plural
genitiv-dativ singular deontici deonticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: deontic
deontic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deontic deonticul deontică deontica
plural deontici deonticii deontice deonticele
genitiv-dativ singular deontic deonticului deontice deonticei
plural deontici deonticilor deontice deonticelor
vocativ singular
plural